American History X

Un film pe care-l recomand din toata inima si care abordeaza o tema mult mai complexa decat ce as putea eu sa cuprind in aceasta pagina de blog. Suntem mai aproape de America decat credeam:D Iar ura rasfranta asupra a ceea ce e diferit de noi, pe care intr-adevar numai Hitler a dus-o la apogeul satanic, e in fiecare, indiferent de cata toleranta afiseaza unii.

Natura umana va fi mereu inclinata spre imitatia lucrurilor negative, iar grupurile se formeaza de la o idee violenta la baza, ca sa nu mai zic ca manipularea e la loc de cinste.

E dezolant (inca sunt sub efectul filmului) sa stii ca nu dispare, indiferent de cate miscari hippie or sa mai aiba loc, indiferent de numarul de mesaje publicitare cu care ne bombardeaza Amnesty. Problema rasiala e o problema soptita, un subiect tabu despre care ne e frica sa vorbim tocmai pentru ca oricand putem declansa ura, tinuta inchisa datorita cenzurii, sub pretextul unei tolerante false. In definitiv nu e decat o forma fara fond.

Ce mi s-a parut cel mai trist la American History X e ca spre deosebire de altele la care iti spui e doar un film, everything ends happy si rasufli usurat ca s-a terminat impactul psihologic, aici ramai doar cu o grimasa, because it never ends...

Leia Mais

Poveste

Afară plouă. Se plimbă pe stradă şi de abia mai recunoaşte locurile. A locuit vreodată aici? Vede blocul vechi impaienjenit de timp. Totul ii e strain. A promis ca se intoarce acasa. Numai ca alta fiinta a facut promisiunea in locul ei. Isi propteste geanta de usa. A promis ca nu va uita. Si nu si-a uitat casa. Cheia rasucind sparge in zgomote scara blocului. E la fel cum a lasat. Pana si pata de cafea de pe covor nu s-a estompat mai deloc. Nu are chef sa stea inauntru. Nu-si ia umbrela si pleaca molcom. Chipuri straine se misca furnicand aleea. Nu-si amintea de ce s-a intors…Luna e la fel, ploaia e la fel, blocuri identice…Ii fulgera chipul in minte. Se intorsese pentru ca isi dorea sa-l vada. Ii fusese dor de rasul lui. Si de povesti. Baltile reflectau un alt chip. Nici ei nu-i venea sa creada cat se schimbase in 2 ani. Se apropie de cartierul lui. E in fata magazinului. Se uita la ea. N-o recunoaste. Nici o tresarire macar. O arde pe dinauntru si trecutul i se deruleaza ca un film prost. Vroia sa-i auda vocea dupa atat de mult timp. « Un Activia va rog ». Zambeste si i se scurge o lacrima pe obrazul inrosit. Se apropie timida. Isi aminteste tot. Numai ca ea nu mai era asa cum o stia el. Aude bubuituri in urechi ca si cum piramide se prabusesc inauntru. Locul ei nu mai e aici. Ridica palma si ii face un semn discret de la revedere. El nu observa. Inca o lacrima pe ciment. Scoate telefonul. « o rezervare va rog pentru avionul de la ora 6 spre Paris se poate ? Multumesc. »…Se uita inca o data la el. In aer se sparg ultime cuvinte: « La revedere, drag prieten… »

Leia Mais

Geometrie tarzie

Pe podea zace un mar verde. La stanga un laptop negru si niste fulgi de popcorn. Ma uit scarbita la haosul de pe covorul albastru. Un castron de salata alb cu pete verzi. Niste papuci albastrii langa el si o tigara aruncata oblic. Ma apuca iar sictirul fata de propria-mi dezordine. Imi imaginez cum vine un duh si dispar cu toatele si o sa fie iar liniste...pe covor. Luciu de buze patand in roz o factura pe care probabil am uitat s-o platesc. Fierul de calcat se rasfrange intr-o oglinda L’Oreal, iar in vibratie boxele fasnesc un ziar vechi de cateva zile. Privesc tamp. Nu inteleg nimic de pe covor. Ma dor irisii numai uitandu-ma. Nu asa ar trebui sa-mi arate covorul. Casc fixand foehnul.

Imi vine in minte ceva de armonie universala. Ma uit iar la albastru. Petele verzi potrivindu-se perfect cu marul, scrumiera incadrand papucii, tigara in parelel cu laptopul si fierul ca un rege ce se admira in simetrie. In partea dreapta nu e nimic. Doar o cana formand un triunghi cu linia deseurilor. Foehnul intr-un cerc format din factura, papuci si castron si tigara...e geometrie peste tot. La dracu! Armonia ma izbeste ca un granit in crestetul capului.

Nemernica e peste tot…chiar si atunci cand crezi ca ai pierdut-o definitiv. Te va gasi intr-o zi fie ea si pe un covor.

P.S. Cred totusi ca o sa mananc marul. Dupa ce-l spal, bineinteles !

Leia Mais

Fericirea e un lucru mărunt

În această noapte am fost la Festivalul Internaţional de Pirotehnie din Bucureşti. Exceptând aglomeraţia din afara locului amenajat şi lipsa locurilor de parcare ( am căutat mai ceva ca Moise), spectacolul e genial! Nemţii s-au detaşat clar faţă de francezi însă asta chiar puţin contează. E o imagine rar întâlnită cea a unei mulţimi uitându-se spre cer cu zâmbetul pe faţă şi care dacă intri in starea respectivă efectiv îţi taie respiraţia. E păcat că simţim încântare în urma unor pocnituri în cer, pe deasupra create şi de om, însă dacă de asta e nevoie pentru a uita de probleme şi griji poate ar trebui să ne înconjurăm de artificii. Cu riscul de a fi patetică, pe mine m-au făcut să mă simt ca un prunc în ziua Crăciunului, şi ca să-l citez pe Midget " parcă tot spectacolul e pentru mine". E pentru pentru toata lumea. Duceţi-vă şi simţiţi un alt fel de fericire.

Later edit: O parte din ce am văzut aseară. Nu prea mă pricep la editat videoclipuri însă sper să vă placă.

Leia Mais