A doua zi de incercari de reducere a fumatului. In astea doua zile am acumulat 17 tigari in organism. Stiu ca nu pare cine stie ce, ca sa ma laud. Mai degraba cred ca am inceput sa scriu despre fumat numai ca sa nu ma mai gandesc la fumat. Remember ca pana la ora asta aveam peste 60 de tigari terminate.
Intotdeauna m-am gandit ca daca e sa vreau sa ma las, fiind femeia cea mai puternica de pe planeta asa cum ma consider de obicei, o sa fie un fas in marea de cacaturi ale vietii. Nu va speriati. Nu ma las de fumat. Tina Nicotina, porecla din liceu nu cade. Am mai avut o tentativa de asta, care m-a tinut vreo saptamana. Atunci probabil eram mai fericita (aka mai dobitoaca) de imi aminteam ca mi-a fost mai usor.
Daca ar fi s-o iau de la inceput nu as mai lua tigara aia de Kent intre degete intr-o toaleta de Copa in urma cu 5 ani. Nu pentru ca mi-e frica ca fac cancer, ca sincer nu imi e. Nu ca dau 3 milioane pe luna pe tigari. Ma afecteaza asa cum ma afecteaza momentan criza economica. Ideea sa fie ceva care sa-ti depaseasca propria vointa, sa fii subjugat de ceva atat de marunt, sa-ti fie stapan un betigas cat degetul tau inelar, asta e de fapt durerea mea! Intra direct in conflict cu orgoliul meu nemarginit. Si de asta am si luat decizia. Cand mi-am scapat de sub control dependenta incat sa tip la lume ca de ce ma rog nu ma lasa sa fumez cand abia imi stinsesem tigara, cand dupa o zi de stat fara tigari neuronii mei ingheata si stau hipnotizati parca asteptand fumul binecuvantator si raman blocata numai pe nevoia aia de tigara, atunci e ceva in neregula.
Ceea ce e cel mai trist e ca spre deosebire de curele de slabire, de posturile de Craciun cand iti spui lasa ca trebuie sa ma abtin putin, dar sa vezi ce satisfactie o sa-mi dea o pizza dupa, aici nu mai e cazul. Trebuie sa te abtii permanent. Iar ma intristez. Tigara e ca un parazit ce traieste in simbioza cu tine. Iti baga in cap ca orice s-ar intampla ea e acolo sa te calmeze, sa te binedispuna, sa-ti ia mintea de la griji. Si cand trebuie sa scapi de ea e ca si cum ti-ai taia un picior, jumatate de inima, o mana si restul comparatiilor poate continua. Ignorati stilul disperat al acestui post. Dau vina pe Nicorette.
Daca stau bine si ma gandesc de asta toate campaniile alea nu au niciun efect. Degeaba prezinti boli, morti, "placeri" lasate. Mie nu-mi pasa de astea. Si niciunui fumator nu-i pasa. Si aici nu vorbesc de cei care aprind ocazional o tigara. Ceea ce-ti pierzi o data cu tigarile e vointa, controlul, iar pentru persoanele mandre, care vor tot timpul sa aiba totul sub control, aia e durerea cea mai mare, ca nu mai au puterea de decizie, ci firicelele alea mici si cafenii ii ordona de fapt ce sa faca.
Toti fumatorii spun ca se pot lasa. Multi o fac...de mai multe ori. Campaniile ar trebui sa mearga exact pe ideea asta: Hai! Te provocam! Arata ca poti sa te lasi! Suntem siguri ca nu, nimeni nu reuseste.
V-am lasat. Ma duc sa ma dau cu capul de un perete, ca daca ma doare indeajuns nu o sa ma mai gandesc. La revedere.
26.11.2008
Ce-as fuma o tigara
23.11.2008
A 100-a postare da din aripi
Imi plac la nebunie fotografiile alb-negru pentru ca aduc stratul acela de ireal unei poze. Rasfoind revista Foto-Video Digital, am dat peste Cole Thompson. M-am indragostit de fotografiile lui pentru ca pe langa adancimea conferita de utilizarea celor 2 non-culori, pozele sale sunt majoritatea fantomatice. Ingerul Gabriel, poza din stanga, are o poveste interesanta si intareste impresia de oniric din portofoliul fotografului. Preferata mea e insa cea din dreapta.
Nu cunosc foarte multe din domeniul fotografiei. Mai mult proful mi-a trantit la cursul dedicat acestei noi arte un 8 cat mine de mare. Insa ceea ce stiu e ca fiecare fotografie trebuie sa spuna o poveste, sa te poarte intr-o alta lume, iar Cole Thompson e un Hans Christian Andersen pentru copiii mai mari.
Vedeti restul fotografiilor aici.
Asculta-ti emisfera dreapta
Nicio prezentare nu m-a impresionat la fel de mult ca asta. Asa zisul Lala Land e locul unde probabil ne-am putea gasi fericirea, pretul insa este practic pierderea constiintei de sine.
19.11.2008
There is no peace that i found so far
Snow Patrol e ca o frunza de brusture pe care bunica mi-o punea pe genunchiul julit.
18.11.2008
Neuronii mei fac sex
Am trait s-o vad si pe asta. Campanie pro-lectura avand ca idee centrala sexul! Inteleg ca totul se invarte in jurul acestui act primar si ca atunci cand spui cuvantul monosilabic captezi atentia tuturor si ca asta se si doreste prin publicitate, dar parca ar cam trebui sa avem limite pentru domeniile in care folosim sexul drept carlig.
Reclama de mai jos are ca slogan: Pentru neuroni cititul e ca sexul. Grimasa de uimire. Inteleg ciocolata, inteleg ceai, inteleg orice alt produs sa se vanda prin sex, dar cultura??
E teribil de amuzanta (nu stiu daca radeam din cauza ca eram in stare de soc), starneste controverse si e creativa. Problema e ca nu stiu daca convinge. Adica dupa ce am vazut reclama mai degraba ma gandesc la Basic Instinct decat la teancul de carti din dulap. Poate nu fac parte din target, cine stie? Ar fi trebuit sa fiu o analfabeta ce nu a citit de secole si singura modalitate prin care m-as apuca e ca cititul e ca sexul pentru creierasul meu necopt. Dar sa fim sinceri, ce incult se apuca sa rasfoiasca o carte dupa ce a vazut reclama asta? In cel mai bun caz o da mai departe ca mass cu "Bah, uite acilea un altfel de hentai!"
Pentru mine this is very wrong. Sexul vinde pana la un punct, dupa aceea intervine bunul simt.
Ar trebui sa existe aceasta limita sau nu?
14.11.2008
11.11.2008
Dumnezeu e balonat
Am intalnit la un moment dat pe blogul unei tipe, o expresie geniala. Pentru ea paharul nu mai era pe jumatate gol, nici pe jumatate plin. Pentru ea paharul era porno de gol! M-a amuzat teribil expresia si am bagat-o la pastrare. Mie-mi zangane sticla in cap, asa ca se potriveste de minune.
Acum aproape un an treceam prin aceasi stare si din acelasi motiv. Atunci va dadusem niste Marylin Manson, acum am trecut pe Muse. Nu stiu cine a zis ca istoria se repeta, dar daca l-as vedea i-as trage o palma peste ochi, pentru ca mie sincer imi suna a blestem. Va zic eu ca asta ne-a blestemat pe toti! Ne-a blestemat sa facem aceeasi si aceeasi greseala si sa nu invatam nimic din ea. Ca niste soricei de laborator care se invart perpetuu pe scarita lor, asteptand clipa in care se vor destrama spitele si vor putea evada. Trist e ca daca evadeaza, le-ar fi dor de rotita fericita cu care s-au obisnuit si nu ar stii ce sa faca. Cel mai bine: interzicem fabricarea de rotite!
Eu zic ca Dumnezeu nu e nici barbat, nici femeie. Dumnezeu e de fapt un balon perfect rotund !(v-am dat pe spate cu perfectul)...aaa...si plin, dar plin cu heliu! Asta ar explica multe. Suntem cica facuti dupa chipul si asemanarea lui: da, suntem balonati din cand in cand, dar mai mult decat atat, ne invartim ca prostii in cerc! Bine, el fiind full de heliu e in cer si pe noi ne-a legat de niste stalpi ca sa fie el Balonul Sef!
Pana si cu postul asta ma invart in cerc!
Aaa...v-am zis de o expresie geniala?
05.11.2008
Nervi...multi nervi
Voi ce faceti cand ati ajunsul la capatul rabdarii? Cand se urca furia fix pana in varful firelor de par de simtiti ca cineva sa scalpeaza fara anestezie si va vine sa va smulgeti capatana si s-o puneti la loc de cinste in cuier? Caseta aia cu Happy Place nu ma mai merge si parca v-ati infinge dintii in zid numai de curiozitatea vreunei lipse de calciu.
Nu degeaba clacheaza unii. Te trezesti intr-o zi ca s-a pus asa caramida cu caramida o casa...nu, o vila...ba chiar un castel al frustrarilor zilnice si e de ajuns sa arunce cineva cu o pietricica si se duce naibii intreaga constructie. Perna, tocul usii, sacul de box, un tipat pe varf de munte nu-ti mai ofera nicio satisfactie si se produce un Zbang! de parca subit cineva ti-a dat un reset si orice ordine s-a pierdut undeva in vid.
Cele mai amuzante mi se par imaginile pe care le proiectam cand suntem nervosi. Cineva vorbea de niste bolovani de carton aruncati numai cu scopul instaurarii fricii, altcineva spunea de un cap izbit de masina si apoi o alta sfarmand resturile si disparandu-le in eter, un pistol care zdrangane zgomotos intr-o scafarlie, un meteorit ce rade totul de pe fata planetei si tu ramai singurul triumfator, batandu-te in piept cu un Na! Fraierilor! Culmea e ca avem atatea imagini cu noi busind, lovind, spargand, un Fight Club mental si dupa aia sa zambim tamp gandindu-ne la ceea ce ar putea fi si facandu-ne mustrari de constiinta cu un Bai io m-am cam tampit!
Ar fi o lume mai buna daca i-am da frau liber furiei. Zic eu.
02.11.2008
Am lipici la misogini
In conditiile in care 18 ani am locuit cu misoginul de taica-miu, apoi mi-am tras un prieten cel mai bun, ce isi manifesta la fiecare 5 secunde superioritatea fata de specia feminina si apoi am nimerit intr-o firma preponderent masculina (acum nu mai e cazul ca au cam fugit)m-am educat sa fiu tot timpul en garde, sa fiu orice mai putin pretioasa, fragila si dulce. Pana cand mi-am dat eu seama ca lupta asta pe care o dadeam zilnic nu-si avea rostul. Nu zic ca acum nu mai raspund intepaturilor sau atacurilor, diferenta e ca o fac in gluma, fata de vremurile sumbre ale adolescentei mele cand trebuia sa ma cert ca femeile nu sunt numai de bibelou si ca barbatii s-au impus prima data prin Epoca de piatra prin simplul fapt ca erau niste brute.
E ca si in cazul oamenilor destepti. Dintotdeauna s-a zis ca oamenii destepti sunt modesti, ca ei nu simt nevoia sa se manifeste si stau la locul lor umili. Ei, ideea e ca oamenii destepti nu se manifesta pentru ca din contra sunt de fapt si de drept cam aroganti. Omul destept e constient de valoarea lui, simpatizeaza cu cei mediocrii care se chinuie si detesta prostii fuduli, incapabili sa vada unde le este locul in lantul trofic social. Un om destept nu ridica aproape niciodata vocea pentru a se impune, nu incearca sa epateze si aduce argumente pertinente de fiecare data, fara nervii de rigoare in cazul unui conflict, pe care va incerca oricum sa-l evite pana in ultimul moment.
Cam asa e si cu barbatii misogini si femeile. In clipa in care se trezeste cate una ca noi suntem destepte, frumoase si devreme acasa, mie personal imi vine s-o dau cu capul de ceva. Trecand peste glumitele de rigoare cu barbatii este porci, exista momentele acelea de seriozitate cand aud cate o individa laudandu-se cu cat de independenta sunt eu si cat de mult creier salasluieste in interiorul cutiei asteia de carton, exact atunci cand nu e cazul sa mentioneze acest lucru, incat imi vine sa ma duc direct la tata si sa dau mana cu el.
In momentul in care femeile nu vor mai simti nevoia sa fie egale cu barbatii, inseamna ca de fapt sunt. Vrem sa fim egale, inseamna de fapt si de drept ca recunoasteti ca nu suntem.
Dupa parerea mea "umila", trebuie doar te cunosti foarte bine, sa stii de ceea ce esti capabila si de ceea ce ai facut pana acum in sensul asta. Cu cat te educi mai mult, cu cat te axezi pe dezvoltarea ta ca si om, nu pentru a le tine piept idiotilor de pe lumea asta, ci pentru respectul de sine, cu atat nu le vei da apa la moara misoginilor.
Postul a pornit de la videocilpul asta:
Postări
