Evadeaza

Ce ar fi daca in timp ce te uiti la un film, ori de cate ori ai da pauza ai vedea o pictura?


Khoda from Reza Dolatabadi on Vimeo.


Mai multe detalii aici.

Leia Mais

Infiintam o noua categorie

Daca nu ati citit pana acum blogul, inseamna ca nu stiti de Irina. Irina este muza mea (primul post tot sub influenta ei a fost scris), izvorul meu nesecat de inspiratie si viitoarea mea sotie. Citatul in legatura cu criza economica "Mie-mi merge bine. Mai multi oameni mor de cand a inceput criza. Deci domeniul meu e sigur" tot ei ii apartine.", pentru ca Irina, entitatea care imi invadeaza spatiul vital in fiece zi pentru ultimii 10 ani este grafician la pompe funebre. Si pentru ca sunt prea multe perlele pe care capsorul ei blond le scorneste si de care ma bucur numai eu, astazi infiintez categoria "Cugetarile Irinei".

Cugetarea zilei: "Ma simt intr-un mod ciudat atrasa de poseta mea. (originalul: "I feel strangely attracted to my purse!"). Desi e cam kitch. E ok ca-mi place pielea de sarpe mov?"

Eu aka sictirita: Ar cam trebui. Tu ai cumparat-o!

Leia Mais

Icoana cu picioare lungi

Aseara am aflat o poveste frumoasa despre faptul ca totul e comunicare ( m-a urmarit fraza asta toata facultatea).

Doi straini se vad zilnic in statia de tramvai. Se aseaza unul langa altul de fiecare data si se privesc in ochi fara sa rosteasca vreun cuvant. Isi zambesc la urcare si isi fac cu ochiul la coborare. Rad impreuna atunci cand pe cineva il apuca sughitul si se intristeaza la gandul ca se vor revedea abia maine. In acelasi tramvai, la aceeasi bara, tinandu-se strans si cu privirea inclestata in a celuilalt. Fara cuvinte. Sunt constienti ca daca ar spune ceva, toata vraja intalnirilor lor matinale ar disparea si ar cobori in realitatea unui mijloc de transport in comun prafuit si cu miros umed de transpiratie. Ei prefera sa se priveasca in continuare...

Dupa un an, strainul asteapta in statie. Pe ecran aceleasi anunturi rosii in cifre. Stie ca se va urca ca in fiece zi si o sa stea alaturi de ea. Iar o sa rada si iar se vor despartii la a doua statie cand el va cobori, lasand in urma doar o urma de parfum si o pereche de ochi rataciti pe geam.

Ea insa azi nu va mai prinde tramvaiul.

Leia Mais

Leapsa sexi

Am primit de la wraith una bucata leapsa care suna in felul urmator: Carmen Harra, o tanti celebra pe la Hollywood a previzionat ca un “barbat atragator ar putea ajunge la conducerea Romaniei. Care ar fi identitatea lui?“. Daca nu mi-ar pica ochii in gura de somn, probabil ca as face o lista cu toti barbatii sexosi la care visez in timpul liber (plus ca zilele trecute era pe LCD-ul de la minunata statie Gara de Nord un top cu barbati ce au pozat in lenjerie intima de era sa scap cartea mea gay si roz din mana), daaaar pentru ca degetele imi spun ca ar fi cazul sa se aseze pe perna o sa ma rezum la 2.

Primul care-mi vine in cap la capitolul de barbati bine e Virgil Iantu. Nici nu stiu daca mai apare la TV(mai exista Megastar?). Tot ce-mi amintesc e ca avea niste dinti sanatosi si... i'm a sucker for smiles. Plus ca se descurca bine cu copiii, iar poporul roman e unul de copii: mancare, somn, mancare, somn. Asa ca presupun ca am fi fericiti cu el.

La politichie nu ma pricep, daaaar eu zic ca Geoana ar mai fi o varianta. De ce? Pentru ca dupa ce m-am documentat despre sus numita Carmen, barbatul ce va conduce poporul nostru latin are ca initiala litera M. Si pentru ca pe Geoana il mai cheama si Mircea, clar el este. Foarte logic, nu? Propunerea mea nu se bazeaza pe faptul ca e singurul politician cu M. pe care-l stiu eu, nuu!

Insa mie sincer nu prea imi place de Carmen tanti asta. Adica cum un barbat atragator? Dar o femeie ce are? Pana si in previziuni aberanto-onirice barbatii conduc? Nu e drept domle', nu e drept!

Si pentru ca trebuie sa dau mai departe, tam-tam Zaky si Tunaru.

Leia Mais

Zile de dat cu capu'

Sunt unele zile pline de coincidente in care iti vine sa dai cu capul de ceva numai sa scapi de semne. Stii cand te gandesti insistent la un lucru si te bufneste in fata de parca "Na bai! Ce semne mai cauti?!"

Azi a fost una. Pentru ca am timp sa ma gandesc la multe in drumul meu de dimineata cu autobuzul si pentru ca mi-e greu sa deschid cartea cu o mana fara sa nu ma buseasca soferul cu capul de bara, logic ca-mi zburdau neuronii in voie spre domenii de o profunzime rara. Si cum ma gandeam eu asa la nemurirea sufletului si la "spiritualitatea" (nu mai e cul sa zici credinta) la care am renuntat nu prea demult, imi pica ochii pe cartea deschisa larg de o femeie ce sedea fara grija prabusirii la urmatoarea curba. Litere mari "Calea adevarata spre Dumnezeu". Phhh. Simt cum ma ard ochii de parca cuvintele ar fi fost apa sfintita. Intorc capul, muscandu-mi limba. Stau si ma uit in gol stapanindu-mi instinctul de a-i lua cartea si a-i racnii in fata: "Pune mana si citeste o carte adevarata!"

Urmatoarea statie, intra 2 femei de origine rroma si un puradel. "Think of pretty flowers, Tina". Sunt inconjurata de lucrurile care "imi plac" cel mai mult. Inghit in sec si-mi reprim gandurile de xenofoba si atee. Trec 3 statii si eu meditez in continuare la conditia rromilor, sprijinandu-mi privirea pe pagina cu titlul mare: "Ignoranta. Cum sa nu te mai simti ignorant". Logic ca te simti ignoranta daca ai astfel de lecturi, femeie! Puradelul tipa blocand cu mana usa autobuzului si facandu-l sa intarzie. Se aud cuvinte in rromani. Sunt in iad. Ma uit dupa scapare. Drumul e blocat de un batranel. A patra statie ma elibereaza de xenofobie. Mai ramane sa-l elimin si pe Dumnezeu din ecuatie. Inca doua statii si batranelul elibereaza culoarul. Pfiu! Ma asez linistita langa o mama cu doua fetite imbracate in roz. Sunt in zona inofensivilor si in sfarsit ma bucur de privelistea Splaiului.

Mama isi face cruce la vederea bisericii si le urca pe fetite in scaunul din fata. "Mami, Hristos e bun, nu?" Imi pocneste o vena. "Da mama". Cealalta fetita: "Eu il iubesc pe Hristos. Tu il iubesti pe Hristos?". "Da, Hristos e bun". "Uite mami Hristos e si aici?" Si arata probabil spre alt lacas sfant nedemn de luat in considerare de privirea mea ratacita. "Hristos e peste tot". " Si pe aici e Hristos, si aici". "Hristos", ingana amandoua. "Si aici, si aici e Hristos. " Trec inca 3 statii in care se cearta care il gaseste prima pe Hristos. Rasuna in tot autobuzul Hristos, Hristos, Hristos! Ma simt de parca ma uit la Mulholland Drive din nou, fara sa inteleg ce se intampla. Arat ca un emoticon cu linie dreapta in loc de gura. Ochii se plimba spre asfalt, cladiri, nume de cladiri, insa Hristos imi tiuie in timpan in continuare. Coboara fetitele. Liniste.

Ajung acasa, aprind tigara, bag piesa de mai jos sa-mi clatesc creierii si deschid mailul: "Pivotul Nationalei de handbal, Marian Cozma a fost injunghiat mortal de niste localnici de etnie rroma, sambata seara, intr-un club din Ungaria." Nu din nou!

Leia Mais

Google e bun la toate

Asta da catchy!
Google te ajuta sa-ti gasesti calul preferat.


Foarte targetat de asemenea. Cand intru pe site-ul facultatii intotdeauna ma intereseaza sa-mi gasesc un ponei care sa ma duca eventual la examen, ca doar e traficul aglomerat in Bucuresti. Plus sunt eco, domle'. WTF!

Leia Mais

Previzibil!

Pornind de la o discutie pe care am avut-o iesind de la Valkyrie, cand am fost acuzata de insensibilitate fata de finalul tragic a lui nenea Cruise si la raspunsul meu prompt: pai stiam finalul, ca deh am facut un pic de istorie la scoala, am inceput sa ma gandesc la ce invelis gros, protector ne ofera previzibilitatea. Suntem mai putin dispusi sa cedam psihic cand stim ce urmeaza. Daca am trai intr-o lume previzibila totul ar intra in normal. Ceea ce nu stim ne descurajeaza, ne lasa rani si sfarsim invariabil la spitalul 9. Cand esti acuzat de previzibilitate e ca si cum iti da cineva cu un topor in cap. Pai di ci? Da, nu am avea momente de inaltare transcendentala, dar in acelasi timp nu am sfarsi morti beti in vreun sant, femeia de la cabina telefonica din intersectie nu ar mai zbiera si ar busi telefonul desi nimeni nu se afla niciodata la celalalt capat al firului, nebunul din metrou nu m-ar mai urmari cu privirea pierduta in geam si nu s-ar mai balangani amenintator cu pumnul strans,scrasnind din dinti, barbatul inalt nu ar mai ingenuchia in Unirii, masina nu ar mai trece lasand in spate batranul intins pe jos.

Nu am de gand sa ma bag intr-o discutie filozofico-balegoasa despre predestinare etc., ci doar imprevizibilul a devenit cam overrated.

Leia Mais