Nu am mai apucat sa va zic ce filme misto am mai vazut. Si pentru ca dupa cum am mai spus am personalitati cat pentru fiecare zi a saptamanii doua din cele mai faine din ultima luna se afla la poli opusi.
1. Primul e Zeitgeist. Il puteti vedea si aici.
Filmul e un documentar urmarind 3 teme: religia, politica si economia. Cea mai interesanta parte pentru mine a fost cea a religiei secondata de politica. Economia nu m-a pasionat niciodata insa daca a reusit sa ma tina pe mine cu ochii beliti in calculator inseamna ca e interesant si pentru neavizati.
Filmul convinge. Convinge un crestin pentru 2 ore sa fie ateu. Accent pe 2 ore. Urmarind miturile legate de Dumnezeu, de Iisus din principalele civilizatii antice, autorul aduce argumente solide in favoarea existentei Soarelui ca Dumnezeu (idee pe care deja o aveam de la Carlin). Acum nu aruncati cu rosii in mine si strigati blasfemie. Totul e foarte bine pus la punct, iar comparatiile sunt socante si reusesc sa-ti zdruncine rotitele alea prafuite. Nu prea sunt cu teoria conspiratiei si nici nu cred ca traiesc in Matrix. Cred doar ca oamenii trebui sa gandeasca pentru ei insisi. Iar cu Zeitgeist ai aceasta libertate.
Cea de-a doua parte este legata de lucruri care pentru majoritatea ar trebui sa fie deja cunoscute. Daca nu sunt, e timpul sa mai vedeti si voi ce se intampla in afara cutiutei voastre date cu var lavabil. Terorism, razboaie, dezinformare toate sunt dezbatute succint si argumentat. Again, iti lasa spatiul in care te poti retrage si judeca. Terorismul ca unealta a manipularii e o idee mai veche insa debutul implantarii cu cipuri m-a facut sa-mi scap tigara din coltul gurii.
Ultima parte continuata in Addendum (pe care-l puteti vedea aici). aduce in discutie mai vechi motiv al discordiei: banii!Iti ofera un plus de cunostiinte cu privire la criza la Banca Federala si la alte lucruri pe care trebuie sa le intelegi pentru a stii de ce dracu ai nevoie de hartiile alea verzi.
Rilli now: just watch it.
2. Twilight.
Asta in principiu e un film pentru gagici. Am intalnit si baieti incantati de el asa ca poate ma insel. Pe scurt: o poveste de dragoste dintre o adolescenta si un vampir. Suna tamp, sunt constienta de asta. Povestea insa nu e una construit clasic, ci lent si credibil de te unge pe sufletel. Fata rece si in lumea ei se duce la taica-su si il intalneste pe noul ei coleg de laborator, care ulterior se dovedeste a fi un vampir. Iar suna penibil. Romantic, bun pentru nopti insomniace si la fel ca si Zeitgeist te convinge, in cazul de fata pentru 2 ore ca inca e posibil sa iubesti. Robert Pattinson e superb de-ti curge baluta pe tastatura.
Soundtrack genial! Recomand: Eyes on Fire - Blue Foundation, Let me sign - R. Pattinson si cea de mai jos.
21.12.2008
Eu si gusturile mele
16.12.2008
I am za Grinch
Peste tot e Craciun. Afara sunt 0 grade, mocirla si oameni tristi, dar peste tot vezi luminite si panouri care de care mai frumos decorate sa te atraga sa-ti cheltui salariul pe nimicuri pe oameni pe care nu o sa-i mai vezi pana la Craciunul viitor. I fuckin hate Christmas! Si nu-mi era de ajuns ca mi s-a postat ditami bradul fix la Universitate sa-l vad in fiecare seara cand ma intorc din ratacirile mele, si ca au decorat copacii toti cu beculete kitchoase, si ca la metrou se aud colinde..si vai! surpriza inca un brad de Craciun s-a tampit si online-ul.
Pe jumatate din site-uri ninge! Mai apare cate un spiridus cu verdele lui de voma de-ti mai oripileaza un pic privirea, si mosi craciuni si reni si blabla. Gimme a break! De vreo saptamana incoa si pe bloguri ninge. Nici macar blogurile nu-mi raman pure si neatinse de "spiritul miraculos". Ce aveti oameni buni? Nici afara nu ninge si pe ecranul meu cad fulgi si iar fulgi si iar fulgi de mai citesc cate un "imi bag p...a!", dar ooo vai se mai rataceste cate un micut intre u si l. Singurul meu coltisor neatins o sa fie in curand toaleta, daca nu plaseaza Irina o lumanarica ingeras si pe acolo.
E ca si cu indragostitii in public. Da...suntem fericiti pentru voi cand va zvarcoliti pe langa bara de la metrou si da, ce frumoasa e dragostea, dar mai pastrati-o si pentru voi. Same with Christmas.
I hate Christmas!
15.12.2008
Once upon a december
Am vazut acum vreo 10 ani desenul asta animat, fix de Craciun. Mirosea a brad, a zapada si a colinde. Acum are o cu totul alta semnificatie. For the old times sake: Anastasia-Once upon a December.
11.12.2008
Dormeau adanc sicriele de plumb
Alter: Si de ce e atat de minunat sa scrii?
Ego: Acolo esti acasa. Cand tasneste in simboluri negre veninul, freamatul si simti ca esti singurul om de pe pamant. Esti tu si un pix si restul nu mai conteaza. Piere pana si somnul si zgomotul surd al timpului care se rostogoleste ca un gat de gaina abia taiat.
Alter: Si ce se intampla daca nu mai scrii?
Ego: Dormeau adanc sicriele de plumb...
Alter: Patetic.
Ego: Viata dispare. Poti sa-ti imaginezi cum dispare viata?
Alter: Nu.
Ego: Esti un copil fara amintiri. Le creezi utopic si ti le insusesti. Iti pulseaza tot ce credeai ca a murit, iar incantarea aceea pe care ai simtit-o cand ai vazut prima ninsoare...Incantarea aceea e iarasi mar verde.
Alter: E iarna. Merele nu mai sunt verzi. Sunt de import.
26.11.2008
Ce-as fuma o tigara
A doua zi de incercari de reducere a fumatului. In astea doua zile am acumulat 17 tigari in organism. Stiu ca nu pare cine stie ce, ca sa ma laud. Mai degraba cred ca am inceput sa scriu despre fumat numai ca sa nu ma mai gandesc la fumat. Remember ca pana la ora asta aveam peste 60 de tigari terminate.
Intotdeauna m-am gandit ca daca e sa vreau sa ma las, fiind femeia cea mai puternica de pe planeta asa cum ma consider de obicei, o sa fie un fas in marea de cacaturi ale vietii. Nu va speriati. Nu ma las de fumat. Tina Nicotina, porecla din liceu nu cade. Am mai avut o tentativa de asta, care m-a tinut vreo saptamana. Atunci probabil eram mai fericita (aka mai dobitoaca) de imi aminteam ca mi-a fost mai usor.
Daca ar fi s-o iau de la inceput nu as mai lua tigara aia de Kent intre degete intr-o toaleta de Copa in urma cu 5 ani. Nu pentru ca mi-e frica ca fac cancer, ca sincer nu imi e. Nu ca dau 3 milioane pe luna pe tigari. Ma afecteaza asa cum ma afecteaza momentan criza economica. Ideea sa fie ceva care sa-ti depaseasca propria vointa, sa fii subjugat de ceva atat de marunt, sa-ti fie stapan un betigas cat degetul tau inelar, asta e de fapt durerea mea! Intra direct in conflict cu orgoliul meu nemarginit. Si de asta am si luat decizia. Cand mi-am scapat de sub control dependenta incat sa tip la lume ca de ce ma rog nu ma lasa sa fumez cand abia imi stinsesem tigara, cand dupa o zi de stat fara tigari neuronii mei ingheata si stau hipnotizati parca asteptand fumul binecuvantator si raman blocata numai pe nevoia aia de tigara, atunci e ceva in neregula.
Ceea ce e cel mai trist e ca spre deosebire de curele de slabire, de posturile de Craciun cand iti spui lasa ca trebuie sa ma abtin putin, dar sa vezi ce satisfactie o sa-mi dea o pizza dupa, aici nu mai e cazul. Trebuie sa te abtii permanent. Iar ma intristez. Tigara e ca un parazit ce traieste in simbioza cu tine. Iti baga in cap ca orice s-ar intampla ea e acolo sa te calmeze, sa te binedispuna, sa-ti ia mintea de la griji. Si cand trebuie sa scapi de ea e ca si cum ti-ai taia un picior, jumatate de inima, o mana si restul comparatiilor poate continua. Ignorati stilul disperat al acestui post. Dau vina pe Nicorette.
Daca stau bine si ma gandesc de asta toate campaniile alea nu au niciun efect. Degeaba prezinti boli, morti, "placeri" lasate. Mie nu-mi pasa de astea. Si niciunui fumator nu-i pasa. Si aici nu vorbesc de cei care aprind ocazional o tigara. Ceea ce-ti pierzi o data cu tigarile e vointa, controlul, iar pentru persoanele mandre, care vor tot timpul sa aiba totul sub control, aia e durerea cea mai mare, ca nu mai au puterea de decizie, ci firicelele alea mici si cafenii ii ordona de fapt ce sa faca.
Toti fumatorii spun ca se pot lasa. Multi o fac...de mai multe ori. Campaniile ar trebui sa mearga exact pe ideea asta: Hai! Te provocam! Arata ca poti sa te lasi! Suntem siguri ca nu, nimeni nu reuseste.
V-am lasat. Ma duc sa ma dau cu capul de un perete, ca daca ma doare indeajuns nu o sa ma mai gandesc. La revedere.
23.11.2008
A 100-a postare da din aripi
Imi plac la nebunie fotografiile alb-negru pentru ca aduc stratul acela de ireal unei poze. Rasfoind revista Foto-Video Digital, am dat peste Cole Thompson. M-am indragostit de fotografiile lui pentru ca pe langa adancimea conferita de utilizarea celor 2 non-culori, pozele sale sunt majoritatea fantomatice. Ingerul Gabriel, poza din stanga, are o poveste interesanta si intareste impresia de oniric din portofoliul fotografului. Preferata mea e insa cea din dreapta.
Nu cunosc foarte multe din domeniul fotografiei. Mai mult proful mi-a trantit la cursul dedicat acestei noi arte un 8 cat mine de mare. Insa ceea ce stiu e ca fiecare fotografie trebuie sa spuna o poveste, sa te poarte intr-o alta lume, iar Cole Thompson e un Hans Christian Andersen pentru copiii mai mari.
Vedeti restul fotografiilor aici.
Asculta-ti emisfera dreapta
Nicio prezentare nu m-a impresionat la fel de mult ca asta. Asa zisul Lala Land e locul unde probabil ne-am putea gasi fericirea, pretul insa este practic pierderea constiintei de sine.
19.11.2008
There is no peace that i found so far
Snow Patrol e ca o frunza de brusture pe care bunica mi-o punea pe genunchiul julit.
18.11.2008
Neuronii mei fac sex
Am trait s-o vad si pe asta. Campanie pro-lectura avand ca idee centrala sexul! Inteleg ca totul se invarte in jurul acestui act primar si ca atunci cand spui cuvantul monosilabic captezi atentia tuturor si ca asta se si doreste prin publicitate, dar parca ar cam trebui sa avem limite pentru domeniile in care folosim sexul drept carlig.
Reclama de mai jos are ca slogan: Pentru neuroni cititul e ca sexul. Grimasa de uimire. Inteleg ciocolata, inteleg ceai, inteleg orice alt produs sa se vanda prin sex, dar cultura??
E teribil de amuzanta (nu stiu daca radeam din cauza ca eram in stare de soc), starneste controverse si e creativa. Problema e ca nu stiu daca convinge. Adica dupa ce am vazut reclama mai degraba ma gandesc la Basic Instinct decat la teancul de carti din dulap. Poate nu fac parte din target, cine stie? Ar fi trebuit sa fiu o analfabeta ce nu a citit de secole si singura modalitate prin care m-as apuca e ca cititul e ca sexul pentru creierasul meu necopt. Dar sa fim sinceri, ce incult se apuca sa rasfoiasca o carte dupa ce a vazut reclama asta? In cel mai bun caz o da mai departe ca mass cu "Bah, uite acilea un altfel de hentai!"
Pentru mine this is very wrong. Sexul vinde pana la un punct, dupa aceea intervine bunul simt.
Ar trebui sa existe aceasta limita sau nu?
14.11.2008
11.11.2008
Dumnezeu e balonat
Am intalnit la un moment dat pe blogul unei tipe, o expresie geniala. Pentru ea paharul nu mai era pe jumatate gol, nici pe jumatate plin. Pentru ea paharul era porno de gol! M-a amuzat teribil expresia si am bagat-o la pastrare. Mie-mi zangane sticla in cap, asa ca se potriveste de minune.
Acum aproape un an treceam prin aceasi stare si din acelasi motiv. Atunci va dadusem niste Marylin Manson, acum am trecut pe Muse. Nu stiu cine a zis ca istoria se repeta, dar daca l-as vedea i-as trage o palma peste ochi, pentru ca mie sincer imi suna a blestem. Va zic eu ca asta ne-a blestemat pe toti! Ne-a blestemat sa facem aceeasi si aceeasi greseala si sa nu invatam nimic din ea. Ca niste soricei de laborator care se invart perpetuu pe scarita lor, asteptand clipa in care se vor destrama spitele si vor putea evada. Trist e ca daca evadeaza, le-ar fi dor de rotita fericita cu care s-au obisnuit si nu ar stii ce sa faca. Cel mai bine: interzicem fabricarea de rotite!
Eu zic ca Dumnezeu nu e nici barbat, nici femeie. Dumnezeu e de fapt un balon perfect rotund !(v-am dat pe spate cu perfectul)...aaa...si plin, dar plin cu heliu! Asta ar explica multe. Suntem cica facuti dupa chipul si asemanarea lui: da, suntem balonati din cand in cand, dar mai mult decat atat, ne invartim ca prostii in cerc! Bine, el fiind full de heliu e in cer si pe noi ne-a legat de niste stalpi ca sa fie el Balonul Sef!
Pana si cu postul asta ma invart in cerc!
Aaa...v-am zis de o expresie geniala?
05.11.2008
Nervi...multi nervi
Voi ce faceti cand ati ajunsul la capatul rabdarii? Cand se urca furia fix pana in varful firelor de par de simtiti ca cineva sa scalpeaza fara anestezie si va vine sa va smulgeti capatana si s-o puneti la loc de cinste in cuier? Caseta aia cu Happy Place nu ma mai merge si parca v-ati infinge dintii in zid numai de curiozitatea vreunei lipse de calciu.
Nu degeaba clacheaza unii. Te trezesti intr-o zi ca s-a pus asa caramida cu caramida o casa...nu, o vila...ba chiar un castel al frustrarilor zilnice si e de ajuns sa arunce cineva cu o pietricica si se duce naibii intreaga constructie. Perna, tocul usii, sacul de box, un tipat pe varf de munte nu-ti mai ofera nicio satisfactie si se produce un Zbang! de parca subit cineva ti-a dat un reset si orice ordine s-a pierdut undeva in vid.
Cele mai amuzante mi se par imaginile pe care le proiectam cand suntem nervosi. Cineva vorbea de niste bolovani de carton aruncati numai cu scopul instaurarii fricii, altcineva spunea de un cap izbit de masina si apoi o alta sfarmand resturile si disparandu-le in eter, un pistol care zdrangane zgomotos intr-o scafarlie, un meteorit ce rade totul de pe fata planetei si tu ramai singurul triumfator, batandu-te in piept cu un Na! Fraierilor! Culmea e ca avem atatea imagini cu noi busind, lovind, spargand, un Fight Club mental si dupa aia sa zambim tamp gandindu-ne la ceea ce ar putea fi si facandu-ne mustrari de constiinta cu un Bai io m-am cam tampit!
Ar fi o lume mai buna daca i-am da frau liber furiei. Zic eu.
02.11.2008
Am lipici la misogini
In conditiile in care 18 ani am locuit cu misoginul de taica-miu, apoi mi-am tras un prieten cel mai bun, ce isi manifesta la fiecare 5 secunde superioritatea fata de specia feminina si apoi am nimerit intr-o firma preponderent masculina (acum nu mai e cazul ca au cam fugit)m-am educat sa fiu tot timpul en garde, sa fiu orice mai putin pretioasa, fragila si dulce. Pana cand mi-am dat eu seama ca lupta asta pe care o dadeam zilnic nu-si avea rostul. Nu zic ca acum nu mai raspund intepaturilor sau atacurilor, diferenta e ca o fac in gluma, fata de vremurile sumbre ale adolescentei mele cand trebuia sa ma cert ca femeile nu sunt numai de bibelou si ca barbatii s-au impus prima data prin Epoca de piatra prin simplul fapt ca erau niste brute.
E ca si in cazul oamenilor destepti. Dintotdeauna s-a zis ca oamenii destepti sunt modesti, ca ei nu simt nevoia sa se manifeste si stau la locul lor umili. Ei, ideea e ca oamenii destepti nu se manifesta pentru ca din contra sunt de fapt si de drept cam aroganti. Omul destept e constient de valoarea lui, simpatizeaza cu cei mediocrii care se chinuie si detesta prostii fuduli, incapabili sa vada unde le este locul in lantul trofic social. Un om destept nu ridica aproape niciodata vocea pentru a se impune, nu incearca sa epateze si aduce argumente pertinente de fiecare data, fara nervii de rigoare in cazul unui conflict, pe care va incerca oricum sa-l evite pana in ultimul moment.
Cam asa e si cu barbatii misogini si femeile. In clipa in care se trezeste cate una ca noi suntem destepte, frumoase si devreme acasa, mie personal imi vine s-o dau cu capul de ceva. Trecand peste glumitele de rigoare cu barbatii este porci, exista momentele acelea de seriozitate cand aud cate o individa laudandu-se cu cat de independenta sunt eu si cat de mult creier salasluieste in interiorul cutiei asteia de carton, exact atunci cand nu e cazul sa mentioneze acest lucru, incat imi vine sa ma duc direct la tata si sa dau mana cu el.
In momentul in care femeile nu vor mai simti nevoia sa fie egale cu barbatii, inseamna ca de fapt sunt. Vrem sa fim egale, inseamna de fapt si de drept ca recunoasteti ca nu suntem.
Dupa parerea mea "umila", trebuie doar te cunosti foarte bine, sa stii de ceea ce esti capabila si de ceea ce ai facut pana acum in sensul asta. Cu cat te educi mai mult, cu cat te axezi pe dezvoltarea ta ca si om, nu pentru a le tine piept idiotilor de pe lumea asta, ci pentru respectul de sine, cu atat nu le vei da apa la moara misoginilor.
Postul a pornit de la videocilpul asta:
25.10.2008
Aventurile lui Nica part 1
E atat de frumos sa fiu eu. M-as plictisi sa fiu altcineva. Pana si cu mine ma plictisesc si la o adica am personalitati cat pentru 10 oameni. Ideea postului astuia a fost sa impartasesc o patanie de-a prietenei mele cele mai bune numai cum ea mi-a interzis sa zic, povestesc iar de mine ca si asa eu sunt centrul universului.
Exemplu 1:
1. Am deschis fereastra google si am dat search, adica am tastat acolo frumos, ghiciti ce? Well...Google logic. Adica toate lumea cauta Google pe Google.
Exemplu 2:
2. Codul PIN, problema mea perpetua. Intr-o seara friguroasa ma duc eu frumusel spre bancomat. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, infig iar tigara intre dinti ca un adevarat Agent 007 ce sunt, ma bag cu totul in casuta aceea improvizata. Introduceti PIN. Uhmm...blank. Iar mi-am uitat PIN-ul. Mai incerc o alta combinatie. Nimic. Hai Tina ca n-ai bani si diseara mananci tigari. Cu o falca in cer si una in pamant ma duc acasa gandindu-ma ca intre bacnotele minunate si ghiftuiala stomacului cu ciocolata si popcorn statea doar amnezia mea temporara. La bloc alt cod. Tastez la interfon. Nimic. Tu-i mama ma-sii! Lecitina, bate-o vina! Iar tastez. Nimic. Codul pe care-l formez zi de zi devenise subit o ceata totala. Brusc se aprinde un beculet deasupra capului. Formam de fapt codul PIN. Strigate interioare! Scot cheia si ajung teafara in apartament. Povestesc "sotiei" mele cum am tastat codul si cum nu mi-l aminteam tocmai cand aveam nevoie. "si? Care e codul pana la urma?" " uhmm...Nu stiu. Stai ca ma duc inapoi la interfon!"
Va urma
23.10.2008
A mai cazut o pasare
Dintotdeauna am fost obsedata de o imagine. Din punctul meu de vedere nu exista nimic mai tragic decat o pasare care se prabuseste. Asta era pentru mine drama suprema. Mi-am zis ca atunci cand o sa vad o imagine atat de tulburatoare pot sa-mi pregatesc buncarul pentru ca apocalipsa se apropie.
Ce poate fi mai trist decat singura fiinta care e caracterizata de zbor, pe care o invidiezi de cand te stii ca ea poate sa evadeze ori de cate ori vrea si tu sa devii doar un punct negru in multitudinea de griuri, tocmai ea sa cada?!
Acum cateva zile in curte s-a auzit o busitura. Nu m-am uitat, cu mintea spre taskuri si banalitati inutile. Peste 10 minute am aflat: s-a prabusit o pasare...Cum sa se prabuseasca o pasare? Nu e posibil! Ba da, a cazut, s-a ridicat si a zburat...nu, nu era pui, era mare. Cand m-am dus era prea tarziu. Pasarea zburase.
O pasare s-a dezechilibrat si a cazut. Simplu. Punct.
Si de la capat.
18.10.2008
Un cutu
Ii e frig...Stapanii l-au alungat de acasa si acum bantuie strazi intunecoase, hranindu-se doar cu stropii de ploaie ce se preling de pe frunze. Cu ochi mari si negrii cauta un colt sa-si odihneasca oasele imbatranite prea devreme. Isi aminteste de zambetul copilului cand l-a scos din cutia de cadou si a exclamat "Cutu!". Ii e dor de casa...atat de dor... si-si aseaza capul pe blana aurie, imaginandu-si ca e covorul din sufragerie, incercand sa-si aminteasca ce parfum aveau scamele. Si-a gasit o cutie si asteapta mila cuiva sa-i incalzeasca labutele tocite de asfalt. Nu e nimeni, doar rasuflarea de orfan si izul de canal. Priveste in jur si luminile de stalp citadin se transforma in palpairi de instalatie de Craciun. Miroase a rom si prajituri, iar gura i se inunda cu saliva alba. Vede iar chipuri si rasete. Nu-si mai gaseste casa. E pierdut pentru totdeauna de covorul moale. Ochii i se umezesc iar. Cutia e prea stramta si ploaia i se loveste de blana, zdrobindu-se strop cu strop. Nu o sa mai simta niciodata miros de prajituri. Nu o sa mai vada zambetul si incantarea unei noi vieti. El e Cutu si nu mai are casa. Si-si plateste pacatele la intersectie, adormind pentru ultima data.
17.10.2008
De ce nu iubim Bucureştiul?
Ştiţi de ce nu e Bucureştiul o capitală "europeană"? Ia gândiţi-vă ce au alţii şi noi n-avem. Nu...Red District nu e răspunsul corect! Nu...nici marijuana legalizată! Tare vă mai umblă mintea aiurea! Vederi domle, vederi!
Oricine a fost în oraşele mari ale Europei, sigur îşi aminteşte cum se ducea direct la un butic turistic, cumpăra o hartă şi se pierdea printre multitudinea de cartoane frumos colorate. Ziceţi-mi unde pot lua un suvenir, ceva care să-mi amintească de minunatul Bucureşti? Pentru mine detaliile contează extrem de mult, iar ăsta e unul din semnele care ne trădează subdezvoltarea. Vederile ca simbol al civilizaţiei. (moama ce pompos a sunat asta). Nu mai zic că nu există un birou cu informaţii pentru turişti. Nici nu am pretenţia la aşa ceva. Dar vederile, chestiile alea ieftine la 1 euro bucata, sunt o pretenţie chiar atât de mare?
E doar un amănunt mic, extreeeem de mic, dar care face o diferenţă uriaşă când ajungi într-un tărâm necunoscut de tine. Şi uite aşa se duce dracului impresia bună lăsată de locurile care chiar merită capturate într-un chenar alb.
12.10.2008
Mi-s tampa
Vinerea asta m-am certat cu internetul.
1. blogul meu a fost invadat de reclame de la Photobucket de la un amarat de sablon de arata mai ceva ca o sorcova amestecata cu un brad de Craciun si Paris Hilton imbracata, la un loc.
2. am fost jecmanita de 7 euro, online. O prietena foarte buna a intrat pe mine si a zis ca are nevoie urgent sa-i bag 10 euroi pe cartela. "E urgent, fata e urgent!". "Pixu meu, sunt la servici. Nu pot sa plec acusi." "Te rog, ca nu gasesc nicaieri pe aici". Stau eu si imi imaginez Clujul ca un fel de Vest Salbatic, ca o blonda ce sunt si imi zic: what the fuck, poate chiar nu au magazine! Ii zic de o alta persoana care sa fie acasa, de care ea chiar stie si-mi raspunde prompt ca nu poate. Povestea se potriveste de minune cu profilul celei de-a treia prietene care maniaca cu munca, nu iese din casa pana nu termina tot.
Ma caut in toata buzunarele si reusesc sa scot de-un zece euroi. Messu tipa in continuare ca e urgent, e urgent. In starea mea de semi-leguma, care daca nu mananca pana la o anumita ora incepe sa se zgaltaie din toate incheieturile, descopar la magazin cartela miraculoasa cu 15 mii mai scumpa decat eu aveam in buzunare. Transmit codul prietenei mele invizibile si-mi mai si cer scuze ca n-am avut 10 euroi. Ea tot imi repeta ca atunci cand vine in Bucuresti mi-i returneaza. O asigur ca nu-i problema, ca doar o iubesc netarmuit.
Seara aflu ca i s-a hackuit messu. That's what friends are for!
08.10.2008
Introducing Beth Hart
Am descoperit-o recent. Si cum pe mine ma incanta cineva care traieste muzica si arata asta in fiecare gest, fiecare cuta a fetei, fiecare sunet scos flegma(tic), she's my kind of girl. Plus, she has ballz!
A inceput facultatea
An nou scolar...Ultimul an scolar. In cazul in care nu stiati dupa ce terminati facultatea, se termina viata! Yes, we die!Si nu din cauza lui LHC, e doar mersul natural al lucrurilor.
Ultima sansa sa se indragosteasca de tine colegul de la alta serie, da, ala de salivai de prin anul 1 dupa el, ultima sansa sa mai auzi vorbe de duh ("Nu te lauda ca ai palos, cand ai scobitoare!" inchei citat de azi din Gestionarea crizelor de imagine), ultima sansa sa stai la BCU de la 8 dimineata la 7 seara si sa sorbi un ness aburind si o tigara si sa-ti tipe dracusorul interior:"Da poate nu gasesc cartea...Ii zic profului ca nu-mi permit oricum s-o cumpar ca-s student!", ultima sansa sa-ti cumperi spaghetti si sa le pui intr-o zeama de knorr de ai senzatia ca pana si aurolacul de la Universitate mananca mai bine ca tine sau sa-ti incalzesti painea aia tare ca piatra poate-poate se umfla si devine cozonac. Da...iar devin emo.
Aaa...si am licenta. Pana si laptopul am impresia ca-mi afiseaza "Are you sure you want to turn off your enthusiasm?" Reminescente de la primul meu computer. Gata! M-am deprimat. Nu mai am chef sa scriu. Ce face facultatea din om!
Si ca sa va sperii va bag si o piesa emofreaypunkishsomething, pe care am vazut-o prima data pe Imparatia Cerurilor si care m-a lasat cu un zambet tamp pe fata of joy.
04.10.2008
Cel mai mare ghinionist
Dedic acest post unei persoane foarte dragi mie si probabil unei vrajitoare care a facut o papusica frumoasa in cinstea lui si din cand in cand se mai joaca cu ea din dragoste netarmuita.
Hai sa-l numim Mister B. Mister B. le pateste tot timpul pe toate si reuseste de fiecare data sa-si pastreze zambetul pe buze. I mean, in locul lui m-as fi inchis in casa, baricadat, scos toate obiectele contodente, dezabonat la gaze, scos gresia din baie, eliminat orice fir prin care trece curent electric si eventual izolat intr-un coltisor nou-nout de bloc pentru ca niciodata nu stii cum iti poate pica vreo caramida in cap si mori! Zic si eu...
Mister B. a patit-o iar acum cateva zile si nu mai pot pastra secretul ghinioanelor lui. Dar inainte sa ajung la punctul culminant sa facem un scurt rezumat al pataniilor eroului nostru.
Oare cum e sa-ti ajunga masina in Olt, sa nu o mai gasesti, decat dupa un timp indelungat dupa niste scufundari in zona, sa platesti in continuare la ea si sa fii cunoscut in zona ca avand Submarinu'?
Oare cum e te duci noaptea tarziu dupa un pachet de tigari cu masina tocmai ca nu ti se intample dracului nimic si sa te pandeasca trei dulai, sa scapi de ei, fugind, sa ajungi la scara blocului si tocmai cand sa intri in bloc sa calci gresit si sa-ti sucesti in asa hal piciorul incat sa ai nevoie de operatie?
Oare cum e sa te duci sa te relaxezi la mare, pe fondul unui destin sortit ghinionului, sa vrei si tu sa te balacesti, sa te arunci frumos in apa si exact in clipa in care aterizezi, sa se retraga valul si tu sa te alegi cu o julitura cat toata fata pentru ca ai cazut fix in cap?
Ei, Mister B. stie sa raspunda la toate intrebarile de mai sus. Oricum vrajitoarea il chinuie mult mai mult decat pot enumera eu aici. Revenind la ce a patit zilele trecute Mister B. Pe langa piciorul care ii moare in fiecare zi, Mister B. a racit. Si s-a dus si el ca tot omul la medic. Ei doar nu credea ca scapa asa usor! In trafic Mister B. ii ia fata unei femei si parcheaza undeva sui incercand sa evite orice alta confruntare. Masina se opreste cu chiu si vai si Mister B. isi da seama ca femeia e putin nervoasa ca a parcat aiurea si ea ajunsese cu masina nu tocmai unde trebuia.
Femeia iese din masina isterica. Mister B. asteapta cu calmitatea lui caracteristica. Femeia gesticuleaza larg si tipa la eroul neajutorat care accepta faptul ca a facut o greseala. Si tot vazand-o gesticuland si tipand, Mister B. se pierde pret de cateva secunde. Nu reuseste inca sa se dezmeticeasca si un fior de durere ii strabate una din partile sensibile ale corpului. Guess what? Isterica sarise pe el si tam! tam! il muscase...de nas! Da! Ati citit bine! L-a muscat de nas! Mister B. indeparteaza pericolul dupa ce reuseste s-o desclesteze (cel mai potrivit verb in cazul de fata) si ii trage o palma. Are iar nasul julit si a fost rapus de o blonda isterica cu un cap mai mica ca el! Mister B. incaseaza inca o lovitura din partea vrajitoarei celei rele si acum isi poarta pecetea: dintii femeii au ramas intipariti vinetiu pe nasul si asa ranit.
Orice ar fi, il iubim pe Mister B si asteptam sa avansam de la Zbenghi, Piciorus, Rudolph ca deja ne-am plictisit. Dumnezeu chiar te iubeste!
02.10.2008
Leonardo...
Nu, nu e vorba de ala cu di Caprio in coada, ci de noua expozitie "Leonardo da Vinci", de la Teatrul National de Opereta ce a debutat la 1 octombrie 2008. Eu am fost la deschidere, pentru ca sunt VIP, voi va duceti in zilele in care se duc muritorii de rand.
Ma bucur ori de cate ori apar initiative de acest gen in Bucuresti pentru ca putina cultura nu strica nimanui. Indiferent de valoare expozitiei, caci am purtat un debate la iesire pe tema asta, sprijin din tot sufletul orice lucru care te mai scoate din atmosfera de cocalari si pitzi tipic bucuresteana.
So..veni, vidi, vici. Expozitia, dupa ce a mai trecut de agitatia deschiderii, nu e deosebit de fastuoasa asa cum mi-am inchipuit si cum mi-as fi dorit la renumele pe care il are cel care se termina in Da Vinci. Asa ca o sa va zic strict care sunt punctele bune si punctele slabe DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE.
Bile albe:
- machete frumos executate, un pic dure pentru ochii mei de fata sensibila la pragul depasirii adolescentei, dar per total ok.
- numarul obiectelor dupa care s-au facut schitele relativ mare, adica stai vreo jumatate sau o ora uitandu-te la ele.
- permiterea atingerii obiectelor de catre invitati, adica poti sa vezi care e mecanismul functionarii lor in cazul in care descrierile nu te ajuta foarte mult la clarificare.
Bile negre:
- dezorganizare din punct de vedere al pozitionarii in sala, adica ma intorceam cu spatele si treceam fara sa observ o macheta.
- iluminare proasta si punere in valoare a anumitor obiecte aproape de zero, lucrari facute dupa schite celebre de-ale lui Leonardo da Vinci.
- pret ridicat mai ales pentru adulti si anume 20 de RON. Eu oricum am intrat moca deci nu-mi pasa. Dupa cum am zis, pe voi, muritorii de rand s-ar putea sa va afecteze.
- explicatii vagi pentru intentia de functionare daca nu ai cunostiinte solide de fizica, mecanica, sau orice alt obiect de studiu de care eu am fugit mai repede ca iepurele prin liceu.
Per total recomand vizionarea pentru ca asa cum am spus de la bun inceput, evenimente de genul asta ar trebui sa aiba loc mai des si de aceea trebuie incurajate. Plus ca doar asa retii ca Da Vinci stia totul despre tot.
Daca credeti ca Da Vinci e vreun nou Salam da-ti click aici
Pentru mai multe detalii legate de expozitie da-ti click aici
27.09.2008
Reinventam roata
Nu o sa fiu modesta si o sa zic ca gasiti cele mai inteligente posturi ever si opinii pertinente. Dar si voi stiti ca mint. Asa ca o sa gasiti aici tot ce ma pasioneaza pe mine de la filme, intrebari ca "oare s-ar imbraca Dumnezeu in roz?" pana la tragedii existentiale ce-mi macina cutia asta mare care de abia se tine sa nu cada la ora asta de pe gat.
Leia MaisIo, Tina
Mi-am rebranduit blogul si sunt extrem de mandra ca dupa lupte seculare ce au durat cateva ore am reusit! Am pierdut descrierea but i did it! Pentru cei care nu ma cunosc, eu mi-s Tina! Ma simt ca la Alcoolici Anonimi.
De ce deloc-gri? Pentru ca pentru mine lumea e doar in alb si negru, o lume lipsita de griuri. Sunt o drama queen a secolului 21 si ma plang perpetuu ca viata e o tragicomedie, desfasurata pana acum in 21 de acte.
26.09.2008
Bucurestiul dauneaza grav sanatatii mintale
De cand am venit in Bucuresti (se implinesc 2 ani) am fost supusa celor mai dure probe de pastrare a sanatatii mintale. Nu stiu inca daca le-am trecut, pentru ca de fiecare data cand mai patesc ceva simt cum imi mai moare o celula de bun simt si vad o bula desenata deasupra capului, cu viitoru-mi sumbru si anume ca o sa sfarsesc intr-o zi pe o bordura, cu o balta de sange langa mine, razand spasmotic si adulmecand un inocent care a avut nenorocul sa-mi umple paharul!
Astazi alte probe de trecut. Iesind eu frumos de la metrou la Victoriei, satula pana peste cap de aglomeratia de la orele de varf dau peste un puhoi imens care nu se mai deplasa. Ce dracu putea sa se intample ca sa fim mai multi decat plaga lacustelor? Ei bine, se stricasera scarile rulante, domle'! Mamaaa, ditamai socul...NOT! Ceea ce m-a oripilat a fost ca puhoiul, gramada aia de oi ostenite, inconjurasera un biet mecanic care se lupta mai tare ca Sf Gheorghe sa le repare naibii o data, pe fundalul de injuraturi sau expresii pline de patos ca : "Bah, da' asta e nesimtire! Cum sa se strice scarile?" sau "Da repare domle o data, pai ce facem aici?". Asta micu' nu putea decat sa scape printre scule si transpiratie "Da le repar domle' ca sa puteti urca cu scara rulanta, dar trebuie sa asteptati, daca nu puteti sa urcati celelalte scari!".
Din puhoi ghiciti cati oameni se indreapta inspre scarile normale? 10. Da! Cate deste am la maini! Eu lovesc o gagica cu geanta( v-am avertizat ca eu si bunul simt nu mai facem casa buna ca inainte) care se credea vreo Venus din Milo de nu se clintea, ca sa pot sa-mi fac drum inspre scari si sa am sansa sa mai vad peretii garsonierei in viata asta.
Am cascat ochii mari inapoi ca sa ma asigur ca e realitate: da, puhoiul statea in continuare nemiscat, asteptand sa urce cu scarile rulante. O sa ajungeti niste obezi fratilor! Lenea asta care parca vi se pompeaza in vene de dimineata, cand nu pot sa trec de multime ca sa urc scarile la Stefan cel Mare si trebuie sa ma plasez la capatul metroului ca sa am culoar, lenea asta o sa va omoare! La propriu! Pentru ca intr-o zi, poate tipul ala blond si inocent cu ochii albastrii de statea proptit de butonul de alarma, poate fata aia care sta cu o mana lipita de perete si cu una tine o carte, poate femeia cu ochi blanzi, poate exact cel de langa tine o sa cedeze si o sa te lase mort cu cadavrul pe sine!
There! Ma simt mai bine acum. Va multumesc.
25.09.2008
Piaza rea, cu umor se trece
Cred în Dumnezeu, cred în semne şi de multe ori mă cert cu El ca un copil d'ala caruia nu i se dau jucariile. Asta a fost cazul si serii mele frumoase de toamna.
Noapte. Ma intorc acasa cu privirea ratacita uitandu-ma buimaca la cladirile putin luminate. Cu cearcanele pana in pamant, imi tarasc picioarele pe asfalt si blestem ziua in care pantecul mamei m-a scuipat afara. Si stiti cum e cand te uiti in sus cu ochii tulburi de furie si arunci un "Hit me Allmighty, hit me!"? Asta eram eu.
Traversez strada si ma uit cu jale la trotuar, simtindu-l din ce in ce mai aproape de ochii mei impaienjeniti. Si tot mergand eu frumusel pe strada si provocand divinitatea cu un "Ce puii mei faci? Hai ca poti!" imi apare in cale o pisica, alba chiar. Pisicuta se uita inspre mine agale. Schimb de priviri. E simpatica si curata gandesc eu...Pisicuta sta o clipa pe loc, oprindu-se fix in mijlocul drumului. Aaa...e blanda, si-i arunc un zambet dulce. Dau sa ma apropii si pisicuta mea scumpa ce face? Eh... isi ridica un picior si fix, dar fix in mijlocul drumului incepe sa se pise!!! Stau si ma holbez la ea ca un voaior ce sunt, nevenindu-mi sa cred contextul in care ea facea un gest atat de natural, privindu-ma in continuare aroganta. Ras pe fundal.
Am inteles mesajul! Iti multumesc mult! Stiu ca ai simtul umorului!
21.09.2008
Zilele Bucurestiului
Dupa zile de stat pe coji de portocale si batiste, fara sa vad alta fiinta decat o Irina blocata permanent in Photoshop am iesit din casa. Yes, i did it! Chiar daca numai pentru o ora doua! Am vazut oameni si lumina (insist pe oameniiiii), alta decat cea a filtrului de cafea alimentat permanent pentru Coldrex! Nu stiu exact ce s-a intamplat ziua pentru ca sunt o fiinta nocturna (oi fi fost vampir in alta viata), dar noaptea de zilele Bucurestiului, in parcul Izvor, a fost foarte fain. Trecand peste concertul Bryan Adams si eu tipand isterica sa nu ma mai care in spate midget pentru ca nu vad nimic (de ce nu am mai crescut, i still wonder) spectacolul de dupa intitulat "apa si foc" a fost destul de reusit incat sa tina masa imensa de oameni pe loc la cele 0 grade de afara. Jocul de lasere la fel mi-a incalzit privirea, amestecat cu focul de artificii pe care a trebuit sa-l parasesc, intrucat trecusera deja 4 ore fara Coldrex si dependenta isi spunea cuvantul. But it was really fun, comparativ cu ce se intampla in orasul natal si ziua lui, unde amestecatura de obiecte kitsch si mirosul de mici si vin fiert imi intorcea stomacul pe dos. Da..mi-am renegat orasul pentru niste fantani tasnind in ritmul muzicii si rotocoale de foc, amestecandu-se in explozia de apa...dar a meritat. Zi end. Detalii gasiti acilea.
P.S. Data viitoare sper ca nu o sa mai inchida gardul ca sa nu mai trebuiasca sa sar printre tepuse. In conditiile in care vezi o bucata de sageta exact intre picioarele tale, prea scurte pentru meseria asta, e normal sa tipi "atentie! mi-a ramas un picior dincolo!Ajutooor!" Asta pentru midget caruia i-a fost brusc rusine cu mine.
19.09.2008
16.09.2008
Pe moarte...ma simt Superman
Raceala asta imi da o stare extraordinara. Totul pare undeva in afara...in afara timpului...in afara spatiului...sau poate sunt drogurile de vina...nici nu mai imi dau seama. Prea mult sirop de tuse. Ma vad ca un super erou esuat ce-si mai culege cate un plaman pe drum si-l arunca in desaga lui miraculoasa. Pana si gandacul de pe covor imi pare infinit mai mic si-l strivesc cu sete pentru ca deh...am sirop de tuse la bord. Mi s-a facut pofta de Vama Veche...imi culeg osemintele si mormai...fundal clasic...am sa-mi trag un glonte-n cap si-o sa-mi fac o gauraaaaaa...privesc cadavrul strivit satisfacuta! Incepe sa-mi placa durerea asta surda prin tot corpul. Sunt regina siropului de tuse! Muhaha! Si-mi place ca pot sa privesc cu sictir pe toata lumea. Sunt bolnava si va dispretuiesc. It's so much easier! Da-da-da!
Leia Mais02.09.2008
Calmul dinaintea furtunii
Piesa asta imi amorteste fiecare simt...fiecare por...fiecare unghie...fiecare fir de par...si-mi aminteste de zile de vara insorite, departe de praf si de mizeria ce si-a gasit adapost ulterior in fiecare cotlon al mintii mele. Imi aminteste de munti, de mult verde proaspat, de o tigara fumata pe prispa in liniste si de calmul dinaintea furtunii...Simply love it!
30.08.2008
Sictir!
Am observat ca sictirul existential ma cuprinde din ce in ce mai tare si de la cate posturi aveam initial pe luna, si din astea mai taiam ca deh, mi se pareau penibile am ajuns sa scriu de abia numarul pe care-l taiam. Mi s-a scurs inteligenta undeva pe covor si cheful e undeva atarnat in cui alaturi de umbrela. Dar azi am decis sa-mi dau si eu cu parerea(sa ma plang) so here it goes:
1. Actiune de binefacere la Henri Coanda (organizatorul prefer sa-l pastrez confidential) pentru ajutorarea sinistratilor. Soare, pranz, 50 spre 100 de grade Celsius si noi suntem tinuti afara pentru ca paznicii "este" smecheri si au nevoie de aprobarea nu stiu cui si a mai nu stiu cui ca ei nu au de unde sa stie cine suntem. Suntem lasati sa trecem de bara ce baricada postul zeilor dupa aratarea listelor. Nimic. Trebuie inca una si inca una. "va rog mutati-va in spatele barei." What the fuck? Incep sa ma intreb daca nu am fata de Bin Laden. Stam. Iar. Inca jumatate de ora. Inca unul se plimba cu mana in sold si se uita cu sictir la fetele galbene din spatele unei bari pe care pana si un copil ar putea s-o sara daca isi pune mintea. Inca un oficial din partea organizatiei. Ia in masina doi. Acelasi raspuns sictirit. Nu se poate. Se dau jos din masina. Imi aprind a mia tigara si daca nu de la soare, de la nervi tot o sa fac explozie. Suntem lasati sa intram dupa o ora. Pe fundal se aude un coleg: "Nu domle. Nu o sa-ti iau nici un avion. " Concluzia: Nu incerca sa faci o fapta buna in Romania ca te arzi...la propriu.
2. Am fost pe la Adfel. Din pacate nu am mai prins si vizionarile insa per total a fost nice. Un batman si un superman plimbandu-se nestingheriti cu placute la gat de parca eram cu totii intr-un film american prost si mai urma sa apara Alba ca zapada cu ceata de pitici(ultimul pitic eu , ca sa ma integrez in atmosfera), un cadravru fals pe podea, putin creepy dar idee ok de la Discovery, o reclama la prezervative cu un corp si capul undeva pe scarile teatrului si sloganul "nu-ti pierde capul. foloseste prezervativul", o parasuta montata de cei de la sprite si o buda luminata fosforescent si amprentata multumita tot celor de la Discovery. ( se lansa ceva pe partea de Crime). Si sa nu uit de tipele de la "biroul de forme", atractia serii pentru indivizii ce faceau entorsa ba de la meci ba de la cate o pitzi pe tocuri. Cam astea mi-au atras mie atentia plus galeria foto din hol unde am vazut cele mai faine lucrari de publicitate neconventionala si pe care daca ma lasa sictirul o sa le pun pe blog.
3. Am vizionat Mamma Mia, film care mi-a aprins o pofta nebuna de Abba asa ca ma intorc la playlist si finalizez in mod sictiresc cu piesa mea de glorie, jale si dor.
20.08.2008
(De)generatia noua
Incercand sa-mi amintesc cum era prin liceu (job related) si ce faceam exact pe acolo in afara de tigari fumate pe sestache mi-am amintit de o melodie veche veche dar care de fiecare data imi redeseneaza buzele in linie dreapta si care apoi se curbeaza incet, ca si cum colturile gurii mi se strica subit si cedeaza. Cand o aud pe sora-mea cu ce se face acum in liceu, imi pun mainile in cap! In curand o sa ajung ca maica-mea sa incep fiecare propozitie cu sintagma clasica "Pe vremea mea".
Hai ca ma pierd. Ideea postului astuia e ca generatiile se schimba mai repede ca mentalitate decat mi-as fi putut vreodata inchipui si ca nu mai sunt la curent. S-au dus vremurile mele de trombon in ora de religie cand proful tipa "blasfemie!faceti pacate!" S-au dus vremurile mele de glorie cand plecam si uitam sa ma intorc la scoala si faceam stanga imprejur (aveam un liceu mare, nu era usor pentru conditia mea fizica) doar doar sa nu dau bot in bot cu directorul. S-au dus vremurile cand foloseam mailul doar in weekend sa vad a cui mai e ziua si sa nu care cumva sa uit. S-au dus vremurile cand daca telefonul tau avea sunete polifonice erai zeul tehnologiei. S-au dus vremurile cand cafeaua bauta de dimineata asortata cu un Malboro Lights(nu fumez de-o vesnicie Kent, nu era "trendy" pe atunci) insemna ca deja esti un fumator profi si ca ceilalti rookies trebuie sa te ia ca exemplu si sa nu se mai faca verzi la fata.
Nu mai zic botezul, bulgareala, balul, cuplarile perpetue, popular vs non popular, culminand cu cireasa de pe tort care era chiulul pentru mine, certuri cine se aseaza in banca cu cine, covrigii din pauza mare, toate desi pe vremea aceea drame existentiale, imi trezesc acum o fobie cumplita de oglinda.
Ce fac liceeni acum? Pai filmeaza profii in timp ce predau si posteaza filmuletele pe Youtube, cu cat mai multe, cu atat mai "cool"(god ce urasc cuvantul asta). Le creaza profile de Hi5 si posteaza comentarii pe seama carora rad ore intregi. Isi aprind cate o tigara de pe hol si bat dirigul pe umar cu cate un "Neata coaie!". Isi gasesc iubirea vietii si uita ca in viata mai faci si SIDA. Devin iar macabra. Au internet pe mobil pentru ca messengerul e locul unde se intampla tot (ce dracu s-a ales de cafenele?Sau de televizor?). Cea mai populara fata trebuie sa aiba cel putin 3 poze cu botul in forma de rat, machiat in lip gloss roz si asezonat cu Iphone. Petrecerile sunt in toalete(cel putin eu asta vad pe Hi5) sau pe o canapea de scai alb. Sunt de moda veche, e clar! Cam asta stiu eu despre anii de liceu 2008. But...there must be something good. So..help!
Ce le place liceenilor de azi? Ce fac in afara de hi5 si messenger? I really need it!
P.S. Cate paranteze! Cata frustrare!
14.08.2008
Alegoria broscutelor
Nu stiu cine e autorul. Eu am luat-o de aici.
A fost odata un grup de broscute. Si aceste broscute voiau sa se ia la întrecere.
Telul lor final era sa ajunga în vârful unui turn foarte înalt. Auzindu-se despre aceasta mareata întrecere, se adunasera deja multi spectatori.Acestia venisera din toate colturile tinutului pentru a urmari cursa si a le încuraja pe broscute. Cursa urma sa înceapa...Totusi... dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga în vârful turnului. Tot ce se auzea erau exclamatii de genul: „Oh, ce obositor!!! Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!“ sau: „Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea înalt!“Broscutele începura sa abandoneze... cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe...„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!“ continuau sa strige cei adunati acolo.Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau... exceptând una singura care se catara consecvent mai departe... Nu voia cu nici un chip sa abandoneze! În final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si tenacitate reusi sa ajunga singura în vîrful turnului!Concursul desemnându-si câstigatorul , toate celelalte broscute precum si cei ce se adunasera sa le vada au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi în vârf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!Unul din spectatori se duse la broscuta s-o întrebe cum de a reusit sa faca un efort atât de mare si sa ajunga în vîrful turnului. Si spre surprinderea lui… si a celorlati adunati acolo afla ca...
Broscuta învingatoare era surda!!!
Leapsa de 2 euro
Mda...Nenea Tunaru mi-a trimis o leapsa care tocmai a costat-o pe mama 2 euro. Si mda...mama imi plateste abonamentul (emoticon cap plecat de rusine). Leapsa consta in a trimite un mesaj gol la 879 pentru a da 2 euro sinistratilor.
De ce am trimis mesajul? Pai pentru ca altfel nu puteam sa scriu postul asta. Mi se pare penibil sa zic ca eu sunt mai presus si tocmai ca sa nu fiu ca ceilalti nu o sa trimit. Nu pot sa zic ca am incredere in genul asta de actiuni pentru ca nu stii exact unde ajung acesti bani si stiu ca exagerez, dar genul asta de situatii imi aminteste de pariul lui Pascal. In cel mai rau caz cei 2 euro ajung in buzunarul deja plin al unui responsabil cu actiunea asta, iar tu pierzi 70 mii pe care oricum ii dadeai pe tigari, in cel mai bun caz nu imbogatim pe nimeni ci doar aducem un zambet pe fata unui nenea Ion cu cizme pana in gat. So...it's kinda obvious de ce am facut gestul.
Nu l-am facut din egoism asa cum preciza Tunaru pentru ca nu ma afecteaza cu nimic. Probabil ca m-as transforma brusc intr-o hedonista daca ar fi fost vorba de banii mei, dar nu e cazul.
So...revin la tigara mea dinainte, din culcusul meu protectiv si calduros, asigurandu-va ca nu o sa mai indrept nici un gand spre zona acvatica. Ma cunosc prea bine...
Leapsa merge mai departe la mantzy si razvi.
01.08.2008
Metroul
Ora 11. Metroul vantura capete obosite. "Atentie, se inchid usile". Metroul e precum viata. Esti obligat sa intrii in ea si imediat se inchid usile in spatele tau. Si stand cu ochii pierduti undeva pe geam, vezi cum totul se perinda si inauntru toti stau nemiscati si tristi ignorand miscarea dinafara. Nici nu-ti dai seama cand ai ajuns la urmatoarea statie. Unii coboara, altii se urca...Tu doar astepti. Si o ia iar din loc. Iti privesti reflectia in timp ce iar afara schimbarea se petrece in viteza si nu reusesti sa deslusesti mai nimic. Alta statie. Cand dracu am ajuns si la asta? Acelasi mecanism de urcare si iesire. Parca iti pare rau ca a coborat tipul dragut de langa tine. Incepusesi sa te atasezi de el. Eh...mai e pana cand ajungi la destinatie. Sigur o sa mai fie unul. Coboara si femeia cu privire blanda din colt care s-a uitat cu melancolie la tine pana acum. Nu-ti pasa. Alte ziduri, alte statii. Se goleste treptat si nu-ti poti ascunde mirarea ca esti singur. Iar viteza...te simti din ce in ce mai obosit. Nici nu te mai uiti la imaginile fugitive de pe geam. Tii capul in jos si astepti statia ta. Nu ai vrea sa uiti iar sa cobori. Ai mai patit-o si e frustrant sa gresesti statia. Gata...S-a terminat. Mai ramane sa-ti intinzi capul pe perna...
Leia Mais28.07.2008
American History X
Un film pe care-l recomand din toata inima si care abordeaza o tema mult mai complexa decat ce as putea eu sa cuprind in aceasta pagina de blog. Suntem mai aproape de America decat credeam:D Iar ura rasfranta asupra a ceea ce e diferit de noi, pe care intr-adevar numai Hitler a dus-o la apogeul satanic, e in fiecare, indiferent de cata toleranta afiseaza unii.
Natura umana va fi mereu inclinata spre imitatia lucrurilor negative, iar grupurile se formeaza de la o idee violenta la baza, ca sa nu mai zic ca manipularea e la loc de cinste.
E dezolant (inca sunt sub efectul filmului) sa stii ca nu dispare, indiferent de cate miscari hippie or sa mai aiba loc, indiferent de numarul de mesaje publicitare cu care ne bombardeaza Amnesty. Problema rasiala e o problema soptita, un subiect tabu despre care ne e frica sa vorbim tocmai pentru ca oricand putem declansa ura, tinuta inchisa datorita cenzurii, sub pretextul unei tolerante false. In definitiv nu e decat o forma fara fond.
Ce mi s-a parut cel mai trist la American History X e ca spre deosebire de altele la care iti spui e doar un film, everything ends happy si rasufli usurat ca s-a terminat impactul psihologic, aici ramai doar cu o grimasa, because it never ends...
Poveste
Afară plouă. Se plimbă pe stradă şi de abia mai recunoaşte locurile. A locuit vreodată aici? Vede blocul vechi impaienjenit de timp. Totul ii e strain. A promis ca se intoarce acasa. Numai ca alta fiinta a facut promisiunea in locul ei. Isi propteste geanta de usa. A promis ca nu va uita. Si nu si-a uitat casa. Cheia rasucind sparge in zgomote scara blocului. E la fel cum a lasat. Pana si pata de cafea de pe covor nu s-a estompat mai deloc. Nu are chef sa stea inauntru. Nu-si ia umbrela si pleaca molcom. Chipuri straine se misca furnicand aleea. Nu-si amintea de ce s-a intors…Luna e la fel, ploaia e la fel, blocuri identice…Ii fulgera chipul in minte. Se intorsese pentru ca isi dorea sa-l vada. Ii fusese dor de rasul lui. Si de povesti. Baltile reflectau un alt chip. Nici ei nu-i venea sa creada cat se schimbase in 2 ani. Se apropie de cartierul lui. E in fata magazinului. Se uita la ea. N-o recunoaste. Nici o tresarire macar. O arde pe dinauntru si trecutul i se deruleaza ca un film prost. Vroia sa-i auda vocea dupa atat de mult timp. « Un Activia va rog ». Zambeste si i se scurge o lacrima pe obrazul inrosit. Se apropie timida. Isi aminteste tot. Numai ca ea nu mai era asa cum o stia el. Aude bubuituri in urechi ca si cum piramide se prabusesc inauntru. Locul ei nu mai e aici. Ridica palma si ii face un semn discret de la revedere. El nu observa. Inca o lacrima pe ciment. Scoate telefonul. « o rezervare va rog pentru avionul de la ora 6 spre Paris se poate ? Multumesc. »…Se uita inca o data la el. In aer se sparg ultime cuvinte: « La revedere, drag prieten… »
Leia Mais14.07.2008
Geometrie tarzie
Pe podea zace un mar verde. La stanga un laptop negru si niste fulgi de popcorn. Ma uit scarbita la haosul de pe covorul albastru. Un castron de salata alb cu pete verzi. Niste papuci albastrii langa el si o tigara aruncata oblic. Ma apuca iar sictirul fata de propria-mi dezordine. Imi imaginez cum vine un duh si dispar cu toatele si o sa fie iar liniste...pe covor. Luciu de buze patand in roz o factura pe care probabil am uitat s-o platesc. Fierul de calcat se rasfrange intr-o oglinda L’Oreal, iar in vibratie boxele fasnesc un ziar vechi de cateva zile. Privesc tamp. Nu inteleg nimic de pe covor. Ma dor irisii numai uitandu-ma. Nu asa ar trebui sa-mi arate covorul. Casc fixand foehnul.
Imi vine in minte ceva de armonie universala. Ma uit iar la albastru. Petele verzi potrivindu-se perfect cu marul, scrumiera incadrand papucii, tigara in parelel cu laptopul si fierul ca un rege ce se admira in simetrie. In partea dreapta nu e nimic. Doar o cana formand un triunghi cu linia deseurilor. Foehnul intr-un cerc format din factura, papuci si castron si tigara...e geometrie peste tot. La dracu! Armonia ma izbeste ca un granit in crestetul capului.
Nemernica e peste tot…chiar si atunci cand crezi ca ai pierdut-o definitiv. Te va gasi intr-o zi fie ea si pe un covor.
P.S. Cred totusi ca o sa mananc marul. Dupa ce-l spal, bineinteles !
05.07.2008
Fericirea e un lucru mărunt
În această noapte am fost la Festivalul Internaţional de Pirotehnie din Bucureşti. Exceptând aglomeraţia din afara locului amenajat şi lipsa locurilor de parcare ( am căutat mai ceva ca Moise), spectacolul e genial! Nemţii s-au detaşat clar faţă de francezi însă asta chiar puţin contează. E o imagine rar întâlnită cea a unei mulţimi uitându-se spre cer cu zâmbetul pe faţă şi care dacă intri in starea respectivă efectiv îţi taie respiraţia. E păcat că simţim încântare în urma unor pocnituri în cer, pe deasupra create şi de om, însă dacă de asta e nevoie pentru a uita de probleme şi griji poate ar trebui să ne înconjurăm de artificii. Cu riscul de a fi patetică, pe mine m-au făcut să mă simt ca un prunc în ziua Crăciunului, şi ca să-l citez pe Midget " parcă tot spectacolul e pentru mine". E pentru pentru toata lumea. Duceţi-vă şi simţiţi un alt fel de fericire.
Later edit: O parte din ce am văzut aseară. Nu prea mă pricep la editat videoclipuri însă sper să vă placă.
28.06.2008
Google-ul nu e francez
Da-ti click pe primul link ce apare la cautarea " french millitary victories" and then...puteti sa radeti:D
25.06.2008
Keyword: d'ale vietii
Când m-am decis să scriu blogul asta m-am gândit doar la mine, la faptul că o să aflu ce crede lumea despre mine, că o să-mi perfecţionez scrisul pentru că altfel s-ar duce dracului la cât de des exersez şi nu în ultimul rând că o să împărtăşesc cu restul gânduri pe care în mod normal le păstrez încuiate în cutia asta de piele.
Statcounter-ul l-am pus în aceleaşi scopuri egoiste ş narcisiste. Ceea ce nu ştiam de fapt e că pe lângă feedback, o să primesc şi altceva: intimitatea oamenilor. Oamenii caută cele mai tâmpite lucruri pe internet, cele mai socante dupa care am fost gasita fiind: status de WC si caca negru (iar mi-am asigurat traficul:D).
Insa keyword-ul de azi a fost de alta natura. Au mai fost si altele insa acesta mi-a lasat un zâmbet amar. Cineva a stat in fata computerului si a tastat: "vreau sa fug." Poate ca unul din cele mai intime ganduri ale sale pe care eu acum il stiu. I-am tradat increderea in unul din cele mai anonime medii posibile. Si de fiecare data cand vad analiza, imi imaginez persoana respectiva...Ce simtea ea atunci cand a apasat cuvintele...ce i s-a intamplat de a ajuns sa caute pe google lucrul acela...La fiecare imi vine cate un flash in fata ochilor, o poveste...
Ma intreb daca si-a gasit raspunsul pe google. Si o vad, o adolescenta de 16-17 ani, satula de parintii care o fac sa se simta prost, simtindu-se straina in propria viata si care nu stie cum sa evadeze. Si uite asa cu statcounter mai aflu ceva despre cum e sa nu fii buricul pamantului.
Sper ca ai reusit sa nu mai ai de ce fugii.
21.06.2008
Leapsa 2
De la nebloggerul absolut observati pe strada o persoana care face un gest necivilizat care nu va afecteaza neaparat direct dar care e, in principiu, necivilizat si faceti-i observatie. Leapsa poate consta si in povestirea unei situatii cand ai gandit despre unu sau l-ai facut necivilizat doar din frustrarea ca tu nu iti poti permite sa faci ce a facut el.
Mi se intampla des sa cred despre cate unul ca e necivilizat. E Bucuresti, for god's sake! Nu i-am zis nimanui pana acum ca e necivilizat. Cel putin nu pe tonul pe care ar trebui. Cel mai necivilizat gest, care ma streseaza la culme si cu care trebuie sa ma confrunt zilnic si care intr-o zi o duca la implozie e cel de la scarile de la metrou. Detest capitala numai pentru un gest.
Nu vi s-a intamplat des sa va grabiti si sa va ganditi ce bine ar fi sa aveti aripi numai sa zburati peste gloata careia ii e lene sa se deplaseze pe dreapta la scari? I mean, scrie clar: stationarea se face pe partea dreapta a scarilor. Mi se pare revoltator sa stai la usa, sa iesi in viteza ca sa ajungi primul la scari si apoi sa ce? Sa te odihnesti de la atata alergat pana la ele? I don't get it. De fiecare data ma jur ca o sa atrag atentia si niciodata nu o fac. Intre timp devin necivilizata si eu tipand cate un scuze, scuze si impingand destul de violent idiotul care a pus stapanire pe partea stanga.
Mi-as dori sa pot fi atat de nepasatoare incat cand vad ca sunt oameni care urca sau coboara, depinde daca afara de la metrou sau inauntru, pur si simplu sa ma opresc si sa-i vad in spatele meu pe restul ca piesele de domino. Pot sa accept cand vad cate un neghiob cu fata inchisa la culoare, dar cand vad femei la 30, 40 de ani si barbati la costum care fac chestia asta imi ies din minti!
Am ajuns atat de obsedata incat chiar daca sunt singura pe scara si nu ma grabesc nicaieri, merg in continuare. One day...i say one happy day nu o sa mai tolerez comportamentul asta de 2 lei in care unii se cred singuri pe lume si sa spun asa cum m-a indemnat Tunaru: Domle' ai facut un gest necivilizat!
Leapsa merge catre Irina. Si la oricine simte nevoia sa-si verse nervii.
Leapsa 1
Am primit o leapsa de la Zaki care suna cam asa: "Cum sa intri in advertising."
Sincera sa fiu nu stiu pentru ca pot sa zic ca m-am chinuit putin si nu am reusit inca sa intru acolo unde vroiam eu.
Daca esti o fata (dragutza intr-adevar) ca mine care nu straluceste in tupeu si diaree verbala e mai dificil. Nu zic acum ca trebuie sa aberezi ca sa intrii in publicitate, ci sa stii sa te vinzi foarte bine mai ales cand nu ai experienta asa cum e cazul meu. Sau sa ai pile, dar degeaba, ca dupa aceea zbori repede daca nu arati ca meriti.
Apoi ai nevoie sa fii pasionat de publicitate. Tin minte ca citeam candva un interviu cu un copy al carui nume din pacate nu mi-l amintesc (am memoria extrem de selectiva...in a bad way), care spunea ca ai material de copy daca atunci cand la pauzele publicitare intotdeauna tipi sa nu schimbe programul, daca stii sloganele multor branduri romanesti si nici macar nu te chinui sa faci asta, daca te holbezi pe strada dupa noile panouri s.a.md. Sincer cred ca urma sa zica daca stai cu punga de popcorn atunci cand stai pe iqads:D Ideea e ca trebuie sa ai publicitatea in sange like shoes, coffee etc.
In final, mai ai nevoie de un lucru, care se aplica si in PR. Sa-ti vezi interesul. Adica lasand caii verzi pe pereti pe care ii citesti dintr-o carticica frumoasa si colorata, adevarul e ca cel care conteaza intotdeauna e clientul. Si chiar daca atunci cand gandesti ai in cap tot timpul targetul, totul se invarte cu adevarat in jurul clientului. Asta o zic pentru ca mi-am lovit o data basmele de realitate si oricat de frumos e sa visezi ca e totul roz si atunci cand o sa fiu eu copy o sa fac cea mai genial spot ever...actually u cannot.
Sunt intr-o dispozitie proasta. Imi pare rau. Nu renunt la visul meu de copy but untill then...reality. Leapsa merge mai departe la Tunaru, Razvan si Flavia.
08.06.2008
The future is not bright,it's virtual!
Thanks to Vali am vazut si eu Microsoft Surface,un gadget pe care nu as stii sa-l folosesc,but looks so pretty. Ceea ce e ingrijorator e ca aceasta "masa interactiva" mi-a reamintit de cat de mult ne mutam in lumea virtuala.
Second Life, You Tube toate sunt fenomene care arata ca ne pierdem din uman, din capacitatile fizice de a interactiona cu lumea. In curand nu o sa mai am nevoie in camera decat de un computer gata sa raspunda la orice nevoie am eu. Comunicarea interumana se reduce din ce in ce mai mult, sentimentele se reduc la emoticoane, iar paginile acelea cu care Nica prindea muste sunt acum in format PDF. Nu sunt antitehnologie, nici antiprogres,sincer ma pierd si eu in acest univers paralel, dar nu vreau sa ajung sa-mi salut copilul printr-un ecran si sa imbratisez eventual o holograma. In definitiv poate virtualul sa ne suplineasca toate nevoile sau ne creaza altele prin care sa renuntam la cele vechi?
07.06.2008
Coffee time
Din tot minunatul curs de Tehnici si strategii, un singur lucru m-a pus pe ganduri si anume ca mirosul şi gustul sunt influenţate socio-cultural. Adica sunt constienta ca suntem in permanenta influentati de contextul socio-cultural in care traim, ca 90% din ganduri nu sunt practic ale mele, ci au fost puse acolo, ca un mic robotel ce sunt, dar si mirosul si gustul sa nu-mi apartina? Si gandindu-ma ce anume nu mi-a placut sa miros sau sa mananc si datorita presiunilor din afara a ajuns sa-mi placa, a aparut luminita de capatul tunelului.
Intorcandu-ma in perioada de "tabula rasa", si anume copilaria mi-am amintit de cafea. Nu-mi placea mirosul de cafea si prima data cand am gustat mi s-a parut de-a dreptul dezgustatoare. Cum am ajuns sa fiu dependenta de ea nici nu-mi amintesc...Sunt multe alte alimente si bauturi pe care le poate considera lumea superioare, rafinate etc si pe care nu le-as consuma (caviar, caracatita, coniac etc), dar simplul fapt ca exista unul de care sunt constienta ca mi-a fost implementat de "the others" ma ajuta sa nu mai am tendinta de a ma considera ca nu fac parte din mecanismul asta mare si pe alocuri urat, numit societate.
I still can't remember others...
05.06.2008
Tinerii de azi si de maine
30.05.2008
Mesaje subliminale
Cand am descoperit aseara ca una din piesele mele preferate si anume Stairway to heaven continea de fapt cuvantul Satan i kinda freaked out. Asa ca daca tot ni se baga mesaje subliminale pe gat cu o lingura mare, macar sa stim ce mancam. Unele sunt funny si rezultate din teoria conspiratiei pe care unii omuleti o au in cap, altele sunt ingrijoratoare.
27.05.2008
Poveste de adormit fericirea
23.05.2008
Requiem for a dream
Am vazut si eu in sfarsit Requiem for a dream!Bineinteles ca mi-a scapat o lacrima la final si asta pentru ca e incredibil de trist ce face dependenta din om. Mergand pe aceasi tema perpetua a drogurilor si a altor derivati ai acestora (Traffic, Blow, Trainspotting etc)filmul are in plus o coloana sonoara geniala pe care am atasat-o mai jos. Nu o sa stau acum sa analizez toate aspectele psihologiei umane surprinse in film si a realitatii in care ne scaldam. Pur si simplu unul din cele mai triste filme pe care le-am vazut vreodata...
<
19.05.2008
Noaptea Muzeelor
Am fost si io la Noaptea Muzeelor ca sa ma cultiv un picut. Am reusit sa vad doar patru muzee intrucat la ora 1 cozile devenisera interminabile. E ciudat cum in timpul saptamanii cand m-am mai dus pe la Muzeul de Arta batea vantul frunza-n dunga, iar acum era full. Romanii sunt saraci domle.
Alta explicatie pentru numarul de 1000 de oameni pe metru patrat ar fi ca era un eveniment, o ocazie de a socializa si asta o spuneau fetele care pun pariu ca nici macar nu stiu diferenta dintre Enescu si Eminescu. Si sa nu uit de fetitele posh, siliconate in buze care venisera ca pentru prima data era cool sa vizitezi muzee.
Organizarea relativ proasta. Cursa speciala prinsa din viteza intrucat nu existau indicatori sau oameni care sa stie de ea, nici un ghid al muzeelor ci pur si simplu hoinareala de nebuna. Ar fi indicat sa existe un program comun sa vada tot omul la ce muzeu sa se duca prima data, care se inchide primul, care are ceva interesant si la ce ora, nu sa citesti cate un comunicat pentru fiecare muzeu in parte si sa-ti faci singur rezumatul.
In definitiv Noaptea Muzeelor e ceva ce merita trait si e foarte binevenita in aglomeratia asta de evenimente fara rost. Tot MNAR-ul ramane za best ever. Trebuie sa revad Antipa si sa check Cotroceni.
P.S. We got a T-shirt:D
Va las cu tablouasul care ne-a marcat pe mine si Iri.
Victor Brauner- Passivite Courtoise
16.05.2008
Fara fumuri
Ma trezesc frumusel de dimineata si deschid 9AM-ul.In sfarsit o veste buna. S-a inventat tigara electrica!! So...nu mai trebuie sa-mi fac griji ca va trebui de acu incolo pe vant, pe ploaie,pe grindina sa stau afara ca sa trag un fum.
"La prima vedere, aceasta arata ca si o tigara normala. Alba, cu filtru, avand aproape aceeasi lungime. Insa in interiorul sau se ascunde o camera de vaporizare ce transforma nicotina lichida in vapori ce sunt inhalati apoi de fumator. Aceasta inventie, spre deosebire de o tigara normala, este mult mai sanatoasa, desi pare un pleonasm. In componenta ei nu este decat un ingredient, si anume nicotina. O tigara normala are, pe langa tutun, peste 4.000 de substante chimice printre care si gudronul, principalul vinovat pentru bolile cauzate de fumat.
Tigara electrica este alimentata de o baterie, are un varf rosu ce imita tigara normala si gustul asemanator. Producatorii sustin ca aceasta poate fi folosita in locuri unde fumatul este interzis, pentru ca nu produce fum si nu este daunatoare celor din jur. Acestia dau asigurari utilizatorilor ca nu se pot imbolnavii de cancer pulmonar."
Mintea-mi plina de incantare si-a pus o intrebare: oare insa mai are vreun farmec o tigara fara fum. Cand ajung la tigara electrica imi dau seama de fapt cam cat de disperata sunt, intrucat ce-mi place cel mai mult la dependenta mea e felul in scot fumul. Il scot incet, rotocoale cand sunt melancolica, pe nari cand sunt nervoasa, prin coltul gurii cand sunt sictirita, in pulverizari repetate. Si-mi dau seama ca e universal-valabil. Deci o prima consecinta e ca nu mai transmiti nici o stare, ci pur si simplu tragi ca disperatul dintr-un cilindru alb. Pe langa asta singurul lucru care-l face pe un fumator interesant, boem, atractiv pentru nefumatori e exact fumul,care trebuie sa recunoasteti ca e uneori hipnoza.
Concluzie finala: totusi este trist in lume...
13.05.2008
Criticilor mei
Tin sa precizez de la bun inceput ca-mi place critica. Vreau de fiecare data feedback si apreciez sa mi se zica verde in fata. Asta ca sa nu intelegeti gresit ce urmeaza sa scriu eu aici.
Orice blogger stie cat de greu se scrie un post. Cel putin eu stau pe ganduri relativ mult inainte sa-i dau postare: e prea lung, sigur are o greseala gramaticala, suna penibil, prea multe patetisme etc. Si de cele mai multe ori ajung la concluzia finala: imi bag picioarele! Il public.
Si apoi astepti...constient fiind ca o sa existe macar o persoana care poate ca nu o sa-ti spuna in comment, ci pe mess unul din gandurile tale negre de dinaintea publicarii si o sa incerci sa te scuzi sau sa dai explicatii (sarace in argumente) pentru care ai scris ceea ce ai scris.
Cu totii scriem pentru ca vrem sa fim apreciati, adulati, sa ne fie ridicata in slavi inteligenta:)), cu toate ca tendinta generala e sa cauti mai intai greselile intr-un post, doar pentru a-ti mangaia propiul ego si apoi sa vezi partea buna.
Blogul nostru e parte din noi, e lumea noastra si de fiecare data cand ne-o invadeaza cineva ne simtim initial amenintati. Adevarul e ca e usor sa pui clipuri, sa dai poze sau orice alta forma impersonala, dar cand e vorba de un post subiectiv pana in maduva oaselor, gluma se ingroasa. Iar cand dam commenturi e aceeasi teama. Pentru ca ne-am creat o identitate, un brand si orice comment e in conformitate cu el. Cand cineva ne ataca commentul, ne ataca universul nostru mic si calduros.
Si daca va uitati pe bloguri, cei care detin un blog sunt mult mai rezervati in critici sau macar sunt mai bine argumentate decat cele ale non-blogerrilor. Vesnica problema raman insa anonimii. Omuletii astia sunt "sub nivelul marii". E prea simplu sa arunci cuvinte stiind ca nimeni nu te poate ataca personal. Stai relaxat sub frumoasa ta anonimitate ca nimeni nu-ti poate face nimic. Cand te adresezi unui anonim, simti ca te adresezi vidului. Sau cel putin eu asta simt. Si stau si ma intreb cum naiba poti sa fi atat de frustrat, complexat, speriat etc. incat sa te dai anonim? Macar creaza-ti o falsa identitate sa stim si noi ca vorbim cu "ice man", "baby girl" or smth.
In definitiv e usor sa-i critici pe altii, dar prea greu sa scrii ceva de valoare.
11.05.2008
Ma fascineaza japonezii
Esti in Japonia. Esti fericit. Lumea te invidiaza, te apreciaza, te viziteaza. Si tu ce faci? Adevarul e ca prea mult bine strica. Fericirea plictiseste...
10.05.2008
Meditand si aberand
Exista 3 cuvinte care-mi marcheaza existenta. Mama e primul. M-am nascut cu el in gura si-mi dau seama ca-i duc dorul pentru ca ma trezesc fetus in fiecare dimineata. Il folosesc acum in scopuri mai putin ortodoxe:P Al doilea e Dumnezeu care se mai transforma din cand in cand in dooooamneeee! E cuvantul la care-mi raportez existenta de prea multe ori si pe care-l invoc cand el e probabil pe o plaja la capatul Edenului cu un Mai Tai la soare. Numarul 3: dracu. Pentru ca ne ducem cu totii dracului!
Altele?
08.05.2008
Plangand
Asta e soundtrack-ul iubirii neimplinite. Cand ascult llorando il vad pe Eminescu intr-o camera obscura, il vad pe Joyce, pe Virginia Wolf, pe toti cu sufletul afara plangandu-si iubirea si aud fiecare lacrima cum se sparge atat de zgomotos si totusi neauzita de nimeni. Adevarul e ca iubirile adevarate sunt cele neimplinite...si poate ascultand fiecare virbatie, fiecare sunet putem simti macar o mica parte din ceea ce inseamna a iubii pe cineva mai mult decat pe tine insuti. Plansul artistei mi se pare bocetul intregii lumi...si ma gandesc ca in timp ce scriu aceste randuri undeva aproape de mine sau mai departe sunt o multime de inimi frante ce-si plang durerea...atat de multe...
Cafeneaua Actorilor
Cred ca cei care mi-au citit blogul stiu deja ca sunt fana Cafeneaua Actorilor. Azi in timp ce infulecam o salata Act 3 stateam iar si ma gandeam la genialitatea tipului din spatele acestui pub.
Stand io asa cu bucata de paine intr-o mana ma intrebam cam care e targetul acestui pub. La o masa erau doi tipi imbracati la costum de peste 40 de ani, vorbind afacereza in timp ce unu schita pe o foaie vreun plan ingenios de marketing. In spatele lor o tipa blonda cu un sirag de perle la gat, machiata discret doar pentru a-si masca cei aproape 30 de ani si cu barbia sus aratandu-si superioritatea. Langa mine, doi nemti se chinuiau sa-i explice chelneritei ca vreau bere draft. In spate doua hippies de 20 de ani luate la un loc, cu cate o bere in fata, injurand chelnerita. Inca vreo doua cupluri cuminti si indragostite. Cate un cap de emo din cand in cand, spargandu-se in figuri si fata mea psihotica, asteptand ca vreunul sa se impiedice si sa cada in freza lui tepoasa. Plus o masa de barbati ochind "bucatile bune" din restaurant plasati langa cea a Cristinei Cioran. Ce au oamenii astia in comun?
Varsta: daca poti numi cei intre 13 si 60 de ani target!
Venit: de la 150 de euro pana la 2000.
Studii: analfabeti, fara liceu, masteranzi, doctoranzi...un mix/ varza dezorientant/a.
Mult timp m-am intrebat de ce e tot timpul full in cafenea cand la o prima vedere toti venim din din alta poveste. Mancarea e geniala, recunosc, insa serviciul lasa de multe ori de dorit(except the gay waiters). Te duci pentru ca e un brand bazat pe relaxare, destindere, voie buna, dar mai mult de atat primeaza denumirea si anume cuvantul cheie: actor. Suntem uniti de ideea de actor. Suna bine: locul unde se intalneaua actorii, artistii, boemii, visatorii, creatorii de trenduri...aspiri sa fi ca ei, sa le furi din personalitate, din tot ceea ce reprezinta ei: modele, figuri de neatins, vieti traite la maximul artistic. Sunt chiar curioasa daca mitul asta ca actorii sunt cei care o frecventau pe timpuri e chiar adevarat.
Asa ca data viitoare ma inarmez iar cu fata mea de VIP, scot fumul pe nari ca o cool ce sunt si comand o salata Act 5 poate poate primesc si aplauze:D
06.05.2008
Cel mai ciudat film ever!
Am vazut la viata mea multe, dar muuuulte filme ciudate. Nici unul nu se compara cu Teeth!
Daca esti femeie primul gand care-ti trece prin cap este de ce m-am nascut normala? Lumea ar fi un loc mai bun daca am avea vagina dentata.In primul si in primul rand femeile ar fi la conducere pentru ca nu ne-ar mai fi teama de barbati. In al doilea rand cel mai mare cosmar al femeii si anume violul ar fi pura fictiune!
Daca esti barbat urmeaza sa-ti vezi cosmarul cu ochii. Si daca pana acum ai fost catusi de putin nemultumit, dupa Teeth ai aprecia mai mult ceea ce ti-a dat Dumnezeu, trust me!
In orice caz il recomand cu multa caldura pentru ca e cea mai neagra comedie ever si pentru ca pune in imagini fantezia multor femei:D
05.05.2008
Leapsa
Am primit leapsa de la nenea Tunaru si cik tre sa scriu 8 lucruri care-mi trec prin cap cand nu-mi propun sa ma gandesc la ceva anume.So...la ce ma gandesc io acum...
1. ma gandesc la nimic. e epuizant trust me.
2. de ce porcii nu zboara? vreau sa vad un porc cum zboara!
3. de ce toate tipele din secolele 18-19 ce purtau corset aveau sani mari? i mean how push up can u get?
4. vreau sa ma intorc la gradinita si sa ma bat pe scaunul roz.
5. daca se reunesc furnicile din apartament si ma iau in zbor? oare ar putea sa ma care? adik daca tunaru se tot gandea de cati porumbei e nevoie sa te ingroape in gainat io ma intreb de cate furnici e nevoie sa ma ridice de la sol...
6. ce tare ar fi sa aud gandurile oamenilor...si eventual pe ale mele...
7. cum ar fi fost sa cada dulapul cand statea una din noi sub el?
8. trebuie neaparat sa ma duc sa fac pipi. iar mi-e lene sa ma culc.
noapte buna tuturor
Leapsa merge mai departe la http://irinabulgaru.wordpress.com/,http://disteenct.wordpress.com/, http://decesipentruce.blogspot.com/, http://expresiv.wordpress.com/, http://vorbelemele.com/
16.04.2008
Muzica de evadare
Soundtrack-uri geniale ce mi-au marcat existenta.
Piesa mea preferata of all times de care nu ma voi satura vreodata:
Cruel Intentions: The Verve- Bittersweet Symphony
Fight Club:The Pixies-Where is my mind?
Schindler's list: plang de fiecare data:D
City of Angels: Sarah Mclachan-Angel
Queen of the damned: Korn - Forsaken( la filmul asta m-as uita numai pentru muzica. P.S. Manca-l-ar mama pe Lestat)
Gone in 60 seconds: The Cult-Painted on my heart( porcarie de film, piesa ma infioara pana in ziua de azi)
Closer: Damien Rice-Blower's Daughter ( film dureros de realist, soundtrack pe masura)
Kill Bill: Nancy Sinatra- My baby shot me down (bang...bang...bang...)
The last mohican: irish music rulzzz
Postări
