Nu o sa fiu modesta si o sa zic ca gasiti cele mai inteligente posturi ever si opinii pertinente. Dar si voi stiti ca mint. Asa ca o sa gasiti aici tot ce ma pasioneaza pe mine de la filme, intrebari ca "oare s-ar imbraca Dumnezeu in roz?" pana la tragedii existentiale ce-mi macina cutia asta mare care de abia se tine sa nu cada la ora asta de pe gat.
Leia Mais27.09.2008
Io, Tina
Mi-am rebranduit blogul si sunt extrem de mandra ca dupa lupte seculare ce au durat cateva ore am reusit! Am pierdut descrierea but i did it! Pentru cei care nu ma cunosc, eu mi-s Tina! Ma simt ca la Alcoolici Anonimi.
De ce deloc-gri? Pentru ca pentru mine lumea e doar in alb si negru, o lume lipsita de griuri. Sunt o drama queen a secolului 21 si ma plang perpetuu ca viata e o tragicomedie, desfasurata pana acum in 21 de acte.
26.09.2008
Bucurestiul dauneaza grav sanatatii mintale
De cand am venit in Bucuresti (se implinesc 2 ani) am fost supusa celor mai dure probe de pastrare a sanatatii mintale. Nu stiu inca daca le-am trecut, pentru ca de fiecare data cand mai patesc ceva simt cum imi mai moare o celula de bun simt si vad o bula desenata deasupra capului, cu viitoru-mi sumbru si anume ca o sa sfarsesc intr-o zi pe o bordura, cu o balta de sange langa mine, razand spasmotic si adulmecand un inocent care a avut nenorocul sa-mi umple paharul!
Astazi alte probe de trecut. Iesind eu frumos de la metrou la Victoriei, satula pana peste cap de aglomeratia de la orele de varf dau peste un puhoi imens care nu se mai deplasa. Ce dracu putea sa se intample ca sa fim mai multi decat plaga lacustelor? Ei bine, se stricasera scarile rulante, domle'! Mamaaa, ditamai socul...NOT! Ceea ce m-a oripilat a fost ca puhoiul, gramada aia de oi ostenite, inconjurasera un biet mecanic care se lupta mai tare ca Sf Gheorghe sa le repare naibii o data, pe fundalul de injuraturi sau expresii pline de patos ca : "Bah, da' asta e nesimtire! Cum sa se strice scarile?" sau "Da repare domle o data, pai ce facem aici?". Asta micu' nu putea decat sa scape printre scule si transpiratie "Da le repar domle' ca sa puteti urca cu scara rulanta, dar trebuie sa asteptati, daca nu puteti sa urcati celelalte scari!".
Din puhoi ghiciti cati oameni se indreapta inspre scarile normale? 10. Da! Cate deste am la maini! Eu lovesc o gagica cu geanta( v-am avertizat ca eu si bunul simt nu mai facem casa buna ca inainte) care se credea vreo Venus din Milo de nu se clintea, ca sa pot sa-mi fac drum inspre scari si sa am sansa sa mai vad peretii garsonierei in viata asta.
Am cascat ochii mari inapoi ca sa ma asigur ca e realitate: da, puhoiul statea in continuare nemiscat, asteptand sa urce cu scarile rulante. O sa ajungeti niste obezi fratilor! Lenea asta care parca vi se pompeaza in vene de dimineata, cand nu pot sa trec de multime ca sa urc scarile la Stefan cel Mare si trebuie sa ma plasez la capatul metroului ca sa am culoar, lenea asta o sa va omoare! La propriu! Pentru ca intr-o zi, poate tipul ala blond si inocent cu ochii albastrii de statea proptit de butonul de alarma, poate fata aia care sta cu o mana lipita de perete si cu una tine o carte, poate femeia cu ochi blanzi, poate exact cel de langa tine o sa cedeze si o sa te lase mort cu cadavrul pe sine!
There! Ma simt mai bine acum. Va multumesc.
25.09.2008
Piaza rea, cu umor se trece
Cred în Dumnezeu, cred în semne şi de multe ori mă cert cu El ca un copil d'ala caruia nu i se dau jucariile. Asta a fost cazul si serii mele frumoase de toamna.
Noapte. Ma intorc acasa cu privirea ratacita uitandu-ma buimaca la cladirile putin luminate. Cu cearcanele pana in pamant, imi tarasc picioarele pe asfalt si blestem ziua in care pantecul mamei m-a scuipat afara. Si stiti cum e cand te uiti in sus cu ochii tulburi de furie si arunci un "Hit me Allmighty, hit me!"? Asta eram eu.
Traversez strada si ma uit cu jale la trotuar, simtindu-l din ce in ce mai aproape de ochii mei impaienjeniti. Si tot mergand eu frumusel pe strada si provocand divinitatea cu un "Ce puii mei faci? Hai ca poti!" imi apare in cale o pisica, alba chiar. Pisicuta se uita inspre mine agale. Schimb de priviri. E simpatica si curata gandesc eu...Pisicuta sta o clipa pe loc, oprindu-se fix in mijlocul drumului. Aaa...e blanda, si-i arunc un zambet dulce. Dau sa ma apropii si pisicuta mea scumpa ce face? Eh... isi ridica un picior si fix, dar fix in mijlocul drumului incepe sa se pise!!! Stau si ma holbez la ea ca un voaior ce sunt, nevenindu-mi sa cred contextul in care ea facea un gest atat de natural, privindu-ma in continuare aroganta. Ras pe fundal.
Am inteles mesajul! Iti multumesc mult! Stiu ca ai simtul umorului!
21.09.2008
Zilele Bucurestiului
Dupa zile de stat pe coji de portocale si batiste, fara sa vad alta fiinta decat o Irina blocata permanent in Photoshop am iesit din casa. Yes, i did it! Chiar daca numai pentru o ora doua! Am vazut oameni si lumina (insist pe oameniiiii), alta decat cea a filtrului de cafea alimentat permanent pentru Coldrex! Nu stiu exact ce s-a intamplat ziua pentru ca sunt o fiinta nocturna (oi fi fost vampir in alta viata), dar noaptea de zilele Bucurestiului, in parcul Izvor, a fost foarte fain. Trecand peste concertul Bryan Adams si eu tipand isterica sa nu ma mai care in spate midget pentru ca nu vad nimic (de ce nu am mai crescut, i still wonder) spectacolul de dupa intitulat "apa si foc" a fost destul de reusit incat sa tina masa imensa de oameni pe loc la cele 0 grade de afara. Jocul de lasere la fel mi-a incalzit privirea, amestecat cu focul de artificii pe care a trebuit sa-l parasesc, intrucat trecusera deja 4 ore fara Coldrex si dependenta isi spunea cuvantul. But it was really fun, comparativ cu ce se intampla in orasul natal si ziua lui, unde amestecatura de obiecte kitsch si mirosul de mici si vin fiert imi intorcea stomacul pe dos. Da..mi-am renegat orasul pentru niste fantani tasnind in ritmul muzicii si rotocoale de foc, amestecandu-se in explozia de apa...dar a meritat. Zi end. Detalii gasiti acilea.
P.S. Data viitoare sper ca nu o sa mai inchida gardul ca sa nu mai trebuiasca sa sar printre tepuse. In conditiile in care vezi o bucata de sageta exact intre picioarele tale, prea scurte pentru meseria asta, e normal sa tipi "atentie! mi-a ramas un picior dincolo!Ajutooor!" Asta pentru midget caruia i-a fost brusc rusine cu mine.
19.09.2008
16.09.2008
Pe moarte...ma simt Superman
Raceala asta imi da o stare extraordinara. Totul pare undeva in afara...in afara timpului...in afara spatiului...sau poate sunt drogurile de vina...nici nu mai imi dau seama. Prea mult sirop de tuse. Ma vad ca un super erou esuat ce-si mai culege cate un plaman pe drum si-l arunca in desaga lui miraculoasa. Pana si gandacul de pe covor imi pare infinit mai mic si-l strivesc cu sete pentru ca deh...am sirop de tuse la bord. Mi s-a facut pofta de Vama Veche...imi culeg osemintele si mormai...fundal clasic...am sa-mi trag un glonte-n cap si-o sa-mi fac o gauraaaaaa...privesc cadavrul strivit satisfacuta! Incepe sa-mi placa durerea asta surda prin tot corpul. Sunt regina siropului de tuse! Muhaha! Si-mi place ca pot sa privesc cu sictir pe toata lumea. Sunt bolnava si va dispretuiesc. It's so much easier! Da-da-da!
Leia Mais02.09.2008
Calmul dinaintea furtunii
Piesa asta imi amorteste fiecare simt...fiecare por...fiecare unghie...fiecare fir de par...si-mi aminteste de zile de vara insorite, departe de praf si de mizeria ce si-a gasit adapost ulterior in fiecare cotlon al mintii mele. Imi aminteste de munti, de mult verde proaspat, de o tigara fumata pe prispa in liniste si de calmul dinaintea furtunii...Simply love it!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
