17.09.2009

M-am mutat

In concordanta cu restul schimbarilor din viata mea, mi-am mutat si blogul. De acum inainte sunteti bineveniti sa-mi cititi aberatiile aici.

Leia Mais

16.07.2009

Castile bate-le vina

Oamenii care poarta tot timpul casti nu-si suporta propriile ganduri.

Mi-a ramas replica asta dintr-o comedie siropoasa, dar care se pare ca a aruncat si un lucru inteligent in amalganul de dialog fara sens.

Acum un an nu suportam oamenii cu casti. Ma pierdeam incontinuu si oricand aveam nevoie de indicatii descopeream cu stupoare ca nimeni nu ma aude. Trebuia sa ma plimb circa 5 minute prin multime sa studiez cine pare sa fie constient ca exista viata in jurul lui.

Acum am ajuns sa ma integrez perfect in peisaj intrucat singurul loc unde imi dau jos castile e buda. M-a enervat la culme replica aia,si oricum intrucat nu ma pot abtine sa studiez oamenii am descoperit privirile ratacite ale celor cu casti, plimbandu-se drept pe micul peron de metrou. Ignorand orice urma de viata umana, cu irisii pierduti in propria lume. Si din contra, par mai constienti de gandurile lor decat celelalte vietati marunte care pierd vremea vorbind despre absolut nimic.

Si tot imi apare intrebarea: oare ei sunt cei care fug de viata sau cei care o imbratiseaza prin cel mai la indemana lucru posibil?

Leia Mais

07.07.2009

Repara-ti calculatorul gratis

Miercuri, 8 iulie, Computer Troubleshooters acorda asistenta IT gratuita si reduceri de 50 % pentru cei care vin cu defectiuni ale computerelor* la primaria sectorului 4, Bulevardul George Cosbuc, numarul 6-16, langa fostul Bingo Europa. Actiunea va incepe la orele 10.00 si se va continua pana in jurul orelor 18.00 in prima sala de la intrarea in Primaria Sector 4.

Actiunea face parte din evenimentul "Caravana Computer Troubleshooters" care se va deschide in Bucuresti si va continua in alte 8 orase din tara. Cele doua etape ale opririlor in fiecare locatie, vor fi: o conferinta de presa unde reprezentanti ai primariilor, ai comunitatii de afaceri locale si ai Computer Troubleshooters vor discuta despre importanta unui astfel de eveniment de responsabilitate sociala si despre necesitatea implicarii in viata comunitatii; iar a doua etapa va consta in acordarea propriu-zisa de asistenta IT gratuita celor interesati.


*Aducerea calculatorului nu este obligatorie

Leia Mais

10.06.2009

Blogul asta nu e mort!

In conditiile in care licenta mea, pe care sper sa apuc s-o dau, are drept tema blogurile, va asigur ca nu o sa ma mai ating de blog o bucata de timp, pentru ca dupa documentarea, cercetarea, elaborarea lucrarii minunate, ceea ce era un hobby din timpul meu liber, a devenit o obligatie academica si implicit gradul de saturatie a atins cote alarmante. Dar ca sa nu dau dovada de aceeasi prostie de care dau dovada companiile de la noi vezi Cosmote, Yahoo etc care nu stiu domle sa puna macar ceva de final acolo pe blog si sa zica: "Bah, blogul asta a murit", sau sa explice pauza in activitate si sa impiedice o studenta obosita sa vada iunie in loc de iulie anul trecut si sa stea 4 ore studiind un blog expirat, eu va zic ca revin, bine, cu mai putine aberatii si mai multa seriozitate ca deh, poate poate o sa fiu licentiata.

Leia Mais

09.05.2009

Daca Romania ar fi o femeie

Cum iti imaginezi ca ar arata Romania daca ar fi o femeie? Un mix de Raduleasca cu Zana Surprizelor? Sau mai degraba o Monica Columbeanu? O rockerita suparata care merge linistita pe strada si subit rabufneste urland din toti ranunchii? Sau mai degraba o femeie imbatrinita inainte de vreme, eventual amnezica, ce si-a uitat copii la supermarket?

Poti sa-ti dai cu parerea aici .

Leia Mais

22.04.2009

Ironizam neprihanitii

Dupa atata amar de timp va onorez cu prezenta mea in blogosfera si va invit la un eveniment Prime ce trateaza una din temele favorite ale celor din industrie si anume mijloacele non-etice in Relatiile Publice:

"PR-ul, acest filon etic al societatii romanesti, PR-istul, aceasta floare serafica a junglei"... Te-ai saturat de cuvinte mari si fara sens despre PR? De specialisti care se inrosesc cand aud de mijloace neetice in PR?

Hai sa spunem lucrurilor pe nume! Ne vedem la un nou eveniment "2 in 1", marca PRIME, cu tema "Adevarul gol-golut despre PR". Ne intalnim sa ironizam neprihanitii in Facultatea de Istorie, amfiteatrul Parvan pentru o sesiune de Q&A-uri in data de 27 aprilie 2009, de la orele 18.30 si sala 304 pentru workshop in data de 28 aprilie 2009, de la orele 11.00. Vorbim deschis si ne asumam totul. Si noi, si invitatii nostri: Ioana Grindean, consultant PR; Ionut Codreanu, coordonator proiecte Active Watch - Agentia de Monitorizare a Presei si Cristina Guseth, director Freedom House.

Asadar, punem capăt cuminţeniei din discursurile despre PR. Abordam, fără mănuşi şi dincolo de basmele cu morală ieftină, linia de demarcaţie dintre practici etice şi neetice şi, în special, momentele în care această linie este trecută în sensul uşor de condamnat, dar, în practică, nu atât de uşor de evitat. Ne interesează, în primul rând, momentele în care omul de Relaţii Publice are de ales între eficienta şi fidelitatea fata de propriul sistem de norme.


Punem punctul pe "i" inscriindu-ne pe mailpebune@yahoo. com. Ne grabim caci stim ce vrem: avem timp pana pe data de 26 aprilie, orele 24.00, sa trimitem mail cu subiectul "inscriere".

Te asteptam la "2 in 1"! Pe bune!

Leia Mais

19.03.2009

Greva!Alertati autoritatile! Irina intra-n greva!

Criza financiara ne inghite pe toti. Asa ca eu, Irina (care nu si-a mai luat salariul din Ianuarie) si Pisi am apelat la regim de criza: apa si cremvusti. Bineinteles, in conditiile in care aflasem dupa un "Tina, e mai bine sa stai jos" abia murmurat de Irina, ca factura mea ENEL e de 1200 RON. A urmat un "We can always go hookering!" si un moment de liniste, in care ne-am vazut toate visurile incarcate de pantofi, haine si lotiuni de corp spulberate in mii si mii de bucati. Si da, mai sa ni se scurga o lacrima.

Asa ca azi dau sa-mi aprind a mia tigara pe fondul vietii minunate pe care o voi avea pana in 2010 cand Irina scapa un "Fataaa, am terminat greva!". Imi vin in minte toate grevele despre care citisem in newslettere azi. Scanning: greva in sectorul designerilor de la pompe funebre. Uhmm. Scanning...scanning. 0 results.
"Ce greva nebuno?" Ma gandesc oricat de grav e, macar de data asta stau jos.
"Pai am fost in greva!"
"Ce greva mai? Cine a fost?"
"Pai eu."
"Si mai cine?"
"Eu, numai eu am fost in greva."
Las tigara in scrumiera.
"Numai tu ai fost in greva?"
"Da...dar ce are?"
"Pai si cum ai fost tu in greva?"
"I-am trimis mesaj sefului si mi-am anuntat colegii ca nu vin la munca pentru ca eu am intrat in greva. "
"Ce mai? Ai anuntat ca tu esti in greva?"
"Pai daca n-am bani!"

Mesajul Irinei catre sef:
Buna ziua. Nu vin azi pentru ca oficial nu mai am niciun ban si chiar am nevoie. Imi pare rau. Nu pot sa vin sa lucrez pe promisiunile unui salariu. Multumesc mult, o zi buna. Sper sa ma intelegeti.

"Si le-am spus colegilor ca eu stau acasa. Ca nu se mai poate asa. Si ca nu am bani. Deci, intru in greva!"

"Si cum de ai iesit din greva?"

"Pai...dupa ce am schimbat 3 mesaje cu seful mi-a zis sa vin maine sa-mi iau salariul. Deci, greva functioneaza!Ha!Si te mai iei de mine!"

Leia Mais

17.03.2009

My Statistician Could Have Painted That!

Intotdeauna mi-a placut arta. Nu recunosc artisti celebri si nici nu ma dau cunoscatoare. Eu sunt avida dupa starea pe care mi-o induce o pictura, un desen, o fotografie si nu ma intereseaza de obicei cine a pictat sau cati euroi m-ar costa respectiva pictura. Adevarata arta este cea care-ti ridica parul de pe maini, e efectiv o stare bruta de euforie instalata pentru acele cateva momente in care stau hipnotizata de o curba, de o pereche de ochi inlacrimati sau de un punct pe o foaie. E proiectia propriului meu eu si propriilor mele senzatii pe care de altfel in sinea mea nu le gasesc o forma, o expresie.

Si cum va exista intotdeauna intrebarea ce este arta si ce nu, am dat peste un quiz care-si pune exact problema asta. Bine, e vorba de arta moderna si de pana unde poate merge abstractul, aspect aplicabil si in literatura.

Ideea e ca nu o sa va mai simtiti prost cand veti fi intr-o galerie si vedeti ceva de genul:

Piet Mondrian

Compoziţie cu roşu, galben şi albastru
1921

Puteti vedea cum coltul din stanga sus se completeaza cu cel din dreapta jos, echilibrul si amestecul perfect al culorilor.

Criticii vad influente calviniste si hegeliene, dar este dificil sa se opreasca numai la acestea. Autorul spune: "Eu construiesc linii şi combinaţii de culori pe suprafeţe plate, ca să exprim frumuseţea generală cu conştienţă maximă. "

si voi scoateti porumbelul "Eu nu inteleg" care bineinteles se va propaga pe holuri in ecouri de ai senzatia ca pana si peretii tipa "Blasfemie!".

Vedeti statisticile raspunsurilor aici.

Leia Mais

03.03.2009

Hai noroc!

Azi dimineata un batranel in statia de tramvai ma imbia la cantar cu sintagma: "Hai la cantar sa-ti aduca noroc. " Avea si o rima ceva cu pe tot anul si cu primavara, dar cum memoria mea scurta nu poate inregistra mai mult decat ca s-au scumpit iaaaar tigarile, nu o pot impartasii.

Mi-am amintit de taica-miu si de faptul ca mi-a zis ca nu e bine sa invoc norocul. Bine, motivele pentru care nu am voie sunt luate din invataminte in care eu nu cred, vezi aici, insa nu pot sa zic ca am sa inteleg vreodata treaba asta cu norocul. Probabil si din frustrarea mea ca eu nu am parte de asa zisul "noroc" si ca pentru fiecare rahat trebuie sa-mi dau silinta sa-l castig. De norocul in dragoste nici nu are rost sa vorbim pentru ca e de ajuns sa pun !#%@&)^! si intelegeti voi ideea.

Nu pot sa inteleg toate ritualurile astea cu hai sa ai noroc: ba culege trifoiul, ba atinge mielu, ba pune vasc, ba sari capacul cu nu stiu cate gauri, ba cumpara-ti o amuleta. Ar trebui sa se scrie o carte intreaga cu cate trebuie sa facem zilnic ca sa avem noroc pentru ca eu sunt extrem de confuza. Si de ce puii mei sunt oamenii atrasi de ideea de castig intamplator? Mi se pare calea mai usoara aia pe care stii ca ai mers singur pe picioarele tale, neasteptand sa-ti pice din cer o caruta cu bani. Nu de alta, dar la cat noroc am eu, fix in crestet mi-ar ateriza.

Leia Mais

21.02.2009

Evadeaza

Ce ar fi daca in timp ce te uiti la un film, ori de cate ori ai da pauza ai vedea o pictura?


Khoda from Reza Dolatabadi on Vimeo.


Mai multe detalii aici.

Leia Mais

19.02.2009

Infiintam o noua categorie

Daca nu ati citit pana acum blogul, inseamna ca nu stiti de Irina. Irina este muza mea (primul post tot sub influenta ei a fost scris), izvorul meu nesecat de inspiratie si viitoarea mea sotie. Citatul in legatura cu criza economica "Mie-mi merge bine. Mai multi oameni mor de cand a inceput criza. Deci domeniul meu e sigur" tot ei ii apartine.", pentru ca Irina, entitatea care imi invadeaza spatiul vital in fiece zi pentru ultimii 10 ani este grafician la pompe funebre. Si pentru ca sunt prea multe perlele pe care capsorul ei blond le scorneste si de care ma bucur numai eu, astazi infiintez categoria "Cugetarile Irinei".

Cugetarea zilei: "Ma simt intr-un mod ciudat atrasa de poseta mea. (originalul: "I feel strangely attracted to my purse!"). Desi e cam kitch. E ok ca-mi place pielea de sarpe mov?"

Eu aka sictirita: Ar cam trebui. Tu ai cumparat-o!

Leia Mais

16.02.2009

Icoana cu picioare lungi

Aseara am aflat o poveste frumoasa despre faptul ca totul e comunicare ( m-a urmarit fraza asta toata facultatea).

Doi straini se vad zilnic in statia de tramvai. Se aseaza unul langa altul de fiecare data si se privesc in ochi fara sa rosteasca vreun cuvant. Isi zambesc la urcare si isi fac cu ochiul la coborare. Rad impreuna atunci cand pe cineva il apuca sughitul si se intristeaza la gandul ca se vor revedea abia maine. In acelasi tramvai, la aceeasi bara, tinandu-se strans si cu privirea inclestata in a celuilalt. Fara cuvinte. Sunt constienti ca daca ar spune ceva, toata vraja intalnirilor lor matinale ar disparea si ar cobori in realitatea unui mijloc de transport in comun prafuit si cu miros umed de transpiratie. Ei prefera sa se priveasca in continuare...

Dupa un an, strainul asteapta in statie. Pe ecran aceleasi anunturi rosii in cifre. Stie ca se va urca ca in fiece zi si o sa stea alaturi de ea. Iar o sa rada si iar se vor despartii la a doua statie cand el va cobori, lasand in urma doar o urma de parfum si o pereche de ochi rataciti pe geam.

Ea insa azi nu va mai prinde tramvaiul.

Leia Mais

11.02.2009

Leapsa sexi

Am primit de la wraith una bucata leapsa care suna in felul urmator: Carmen Harra, o tanti celebra pe la Hollywood a previzionat ca un “barbat atragator ar putea ajunge la conducerea Romaniei. Care ar fi identitatea lui?“. Daca nu mi-ar pica ochii in gura de somn, probabil ca as face o lista cu toti barbatii sexosi la care visez in timpul liber (plus ca zilele trecute era pe LCD-ul de la minunata statie Gara de Nord un top cu barbati ce au pozat in lenjerie intima de era sa scap cartea mea gay si roz din mana), daaaar pentru ca degetele imi spun ca ar fi cazul sa se aseze pe perna o sa ma rezum la 2.

Primul care-mi vine in cap la capitolul de barbati bine e Virgil Iantu. Nici nu stiu daca mai apare la TV(mai exista Megastar?). Tot ce-mi amintesc e ca avea niste dinti sanatosi si... i'm a sucker for smiles. Plus ca se descurca bine cu copiii, iar poporul roman e unul de copii: mancare, somn, mancare, somn. Asa ca presupun ca am fi fericiti cu el.

La politichie nu ma pricep, daaaar eu zic ca Geoana ar mai fi o varianta. De ce? Pentru ca dupa ce m-am documentat despre sus numita Carmen, barbatul ce va conduce poporul nostru latin are ca initiala litera M. Si pentru ca pe Geoana il mai cheama si Mircea, clar el este. Foarte logic, nu? Propunerea mea nu se bazeaza pe faptul ca e singurul politician cu M. pe care-l stiu eu, nuu!

Insa mie sincer nu prea imi place de Carmen tanti asta. Adica cum un barbat atragator? Dar o femeie ce are? Pana si in previziuni aberanto-onirice barbatii conduc? Nu e drept domle', nu e drept!

Si pentru ca trebuie sa dau mai departe, tam-tam Zaky si Tunaru.

Leia Mais

08.02.2009

Zile de dat cu capu'

Sunt unele zile pline de coincidente in care iti vine sa dai cu capul de ceva numai sa scapi de semne. Stii cand te gandesti insistent la un lucru si te bufneste in fata de parca "Na bai! Ce semne mai cauti?!"

Azi a fost una. Pentru ca am timp sa ma gandesc la multe in drumul meu de dimineata cu autobuzul si pentru ca mi-e greu sa deschid cartea cu o mana fara sa nu ma buseasca soferul cu capul de bara, logic ca-mi zburdau neuronii in voie spre domenii de o profunzime rara. Si cum ma gandeam eu asa la nemurirea sufletului si la "spiritualitatea" (nu mai e cul sa zici credinta) la care am renuntat nu prea demult, imi pica ochii pe cartea deschisa larg de o femeie ce sedea fara grija prabusirii la urmatoarea curba. Litere mari "Calea adevarata spre Dumnezeu". Phhh. Simt cum ma ard ochii de parca cuvintele ar fi fost apa sfintita. Intorc capul, muscandu-mi limba. Stau si ma uit in gol stapanindu-mi instinctul de a-i lua cartea si a-i racnii in fata: "Pune mana si citeste o carte adevarata!"

Urmatoarea statie, intra 2 femei de origine rroma si un puradel. "Think of pretty flowers, Tina". Sunt inconjurata de lucrurile care "imi plac" cel mai mult. Inghit in sec si-mi reprim gandurile de xenofoba si atee. Trec 3 statii si eu meditez in continuare la conditia rromilor, sprijinandu-mi privirea pe pagina cu titlul mare: "Ignoranta. Cum sa nu te mai simti ignorant". Logic ca te simti ignoranta daca ai astfel de lecturi, femeie! Puradelul tipa blocand cu mana usa autobuzului si facandu-l sa intarzie. Se aud cuvinte in rromani. Sunt in iad. Ma uit dupa scapare. Drumul e blocat de un batranel. A patra statie ma elibereaza de xenofobie. Mai ramane sa-l elimin si pe Dumnezeu din ecuatie. Inca doua statii si batranelul elibereaza culoarul. Pfiu! Ma asez linistita langa o mama cu doua fetite imbracate in roz. Sunt in zona inofensivilor si in sfarsit ma bucur de privelistea Splaiului.

Mama isi face cruce la vederea bisericii si le urca pe fetite in scaunul din fata. "Mami, Hristos e bun, nu?" Imi pocneste o vena. "Da mama". Cealalta fetita: "Eu il iubesc pe Hristos. Tu il iubesti pe Hristos?". "Da, Hristos e bun". "Uite mami Hristos e si aici?" Si arata probabil spre alt lacas sfant nedemn de luat in considerare de privirea mea ratacita. "Hristos e peste tot". " Si pe aici e Hristos, si aici". "Hristos", ingana amandoua. "Si aici, si aici e Hristos. " Trec inca 3 statii in care se cearta care il gaseste prima pe Hristos. Rasuna in tot autobuzul Hristos, Hristos, Hristos! Ma simt de parca ma uit la Mulholland Drive din nou, fara sa inteleg ce se intampla. Arat ca un emoticon cu linie dreapta in loc de gura. Ochii se plimba spre asfalt, cladiri, nume de cladiri, insa Hristos imi tiuie in timpan in continuare. Coboara fetitele. Liniste.

Ajung acasa, aprind tigara, bag piesa de mai jos sa-mi clatesc creierii si deschid mailul: "Pivotul Nationalei de handbal, Marian Cozma a fost injunghiat mortal de niste localnici de etnie rroma, sambata seara, intr-un club din Ungaria." Nu din nou!

Leia Mais

05.02.2009

Google e bun la toate


Asta da catchy!
Google te ajuta sa-ti gasesti calul preferat.


Foarte targetat de asemenea. Cand intru pe site-ul facultatii intotdeauna ma intereseaza sa-mi gasesc un ponei care sa ma duca eventual la examen, ca doar e traficul aglomerat in Bucuresti. Plus sunt eco, domle'. WTF!

Leia Mais

Previzibil!

Pornind de la o discutie pe care am avut-o iesind de la Valkyrie, cand am fost acuzata de insensibilitate fata de finalul tragic a lui nenea Cruise si la raspunsul meu prompt: pai stiam finalul, ca deh am facut un pic de istorie la scoala, am inceput sa ma gandesc la ce invelis gros, protector ne ofera previzibilitatea. Suntem mai putin dispusi sa cedam psihic cand stim ce urmeaza. Daca am trai intr-o lume previzibila totul ar intra in normal. Ceea ce nu stim ne descurajeaza, ne lasa rani si sfarsim invariabil la spitalul 9. Cand esti acuzat de previzibilitate e ca si cum iti da cineva cu un topor in cap. Pai di ci? Da, nu am avea momente de inaltare transcendentala, dar in acelasi timp nu am sfarsi morti beti in vreun sant, femeia de la cabina telefonica din intersectie nu ar mai zbiera si ar busi telefonul desi nimeni nu se afla niciodata la celalalt capat al firului, nebunul din metrou nu m-ar mai urmari cu privirea pierduta in geam si nu s-ar mai balangani amenintator cu pumnul strans,scrasnind din dinti, barbatul inalt nu ar mai ingenuchia in Unirii, masina nu ar mai trece lasand in spate batranul intins pe jos.

Nu am de gand sa ma bag intr-o discutie filozofico-balegoasa despre predestinare etc., ci doar imprevizibilul a devenit cam overrated.

Leia Mais

31.01.2009

Ca sa nu moara ala micu'

Rasfoind blogurile, am gasit intr-unul una bucata exercitiu de cultura generala extrem de distractiv. In poza de mai jos sunt 100 de personalitati istorice. In cazul in care ghiciti cel putin 50 dintre ele, va puteti considera o persoana culta. Din punctul meu de vedere nu e relevant, insa m-am chinuit un pic fara ochelari pe nas sa vad daca gasesc vreo fata cunoscuta(suna tare asta, de parca eu si Stalin am iesit vreodata la o vodka).

Click pe imagine si puneti neuronul la munca. Si nu, nu va zic cate am recunoscut eu:D

Leia Mais

27.01.2009

La ce e buna stresiunea?


Din tot haosul asta numit sesiune, si cand zic haos ma refer strict la mintea mea cea "limpede" ca lacrima, iese un singur lucru bun: numarul de vanzari din domeniul bauturilor pe baza de cofeina creste semnificativ. Nu am gasit nicio cercetare sau studiu, e pe baza de pura observatie. Adica in ce conditii mi-as mai plimba eu fundul la magazin pe cantecul absolut minunat al cocosului, de care v-am povestit la un moment dat, la ora 6 si jumate pana la magazin decat in sesiune? "O Cola, doua Redbuluri, un Malboro lung." spun eu cascand. Regim special de sesiune.

Numai ca uneori nu sunt de ajuns. Mie cel putin imi vin in cap tot felul de idei nastrusnice cand stau balind cu capul pe tastatura gen: pastile cu cofeina care sa intre direct in sange, spray de nas pe baza de cofeina pentru revitalizarea oricarui simt, plasturi gen nicorette care sa impiedice intoarcerea in stadiul primitiv de patru picioare samd.

Noi studentii suntem de fapt rotita care invarte intreaga piata a energizantelor, iar in sesiune e un adevarat boom. Adica cine naiba ar mai putea bea un ness, 3 cani de cola, 2 redbuluri pana in ora 11? In plus cred ca o sa creasca si vanzarea la pastile de stomac.

Oricum daca e sa ma gasiti undeva intr-un colt al camerei, cu spume la gura, nu mai lasati sa-mi faca autopsie sau ceva. Va zic de pe acum: supradozaj cu cofeina.

Amin.

Later edit: Bausem deja un ness ca altfel nu ajungeam la magazin. QED.

Leia Mais

22.01.2009

Criza si tendinte sinucigase


Deci daca mai aud o data de criza m-arunc in Dambovita! Nu degeaba se numeste criza. Ca ajunge sa ne crizeze prin omniprezenta ei! 10 newslettere zilnice au subject criza, 20 de twittere cu...criza logic, feedul plin de crize si crizute, ziare scriind cu fonturi mari: Criza! Bine ca nu am teveu ca altfel imi luam campii. Si desi permanent simt amenintarea stomacului gol si a absentei nicotinei din organism, metroul e full dimineata de oameni harnici ca mine, autobuzele dau pe afara, pub-urile sunt pline ochi de nu gasesc un loc in toata Universitatea. Iar pe dulapul meu salasluiesc 4 cartoane de Kent lung. Colega mea face provizii. Nu se stie de ce, dar asa trebuie. Ea macar e asigurata pentru ca vorba ei: "Mie-mi merge bine. Mai multi oameni mor de cand a inceput criza. Deci domeniul meu e sigur." Logic ca mor mai multi! Doar cititi fraza de debut a postului.

Nu stiu de ce imi vine in cap Wag the dog. Dar ca sa fiu in ton cu restul lumii ma duc sa-mi negociez chiria in lei.

Leia Mais

18.01.2009

FarmaMall-urile


In ultimul timp am fost des la farmacie. In principiu pentru ca sistemul meu imunitar este cel al unui omulet care a trait intr-o bila de sticla toata viata si cum iese afara e pe cale sa moara, dar si pentru ca imi place sa merg la farmacie.

Dar cum domle sa-ti placa sa mergi la farmacie? Cand eram mai mica si pana de curand perceptia mea despre farmacie era ca e locul ala de miroase a medicamente si unde troneaza o gagica cu ochelari si fata de viespe care o sa-mi tranteasca un "nu tinem asa ceva" la orice ii zic eu.

Mi-am dat seama cam cat de tare s-au rebranduit farmaciile, fara ca macar noi sa constientizam schimbarea. Farmacia nu mai e locul ala inspaimantator, cu o duzina de pastile ambalate in cutiute de plastic. Farmacia a devenit un loc "cool", unde te duci sa admiri cele mai noi lotiuni de corp si cea mai buna apa termala, de unde ajungi sa cumperi cadouri de Craciun pentru ca seturile alea roz arata delicios. Un fel de mall pentru oameni culti in materie de produse. Citeam pe un blog un articol care mergea exact pe ideea asta, ca omul se plimba in farmacie, se uita, inspecteaza, compara si nu se mai duce direct cu reteta la casa. Nu mai vorbim de cardurile de fidelitate care salasluiesc in portofel ca dovada ca farmacia tinde spre ideea de shopping, de butic si nu unealta a diavolului aka doctor.

Pana si vanzatoarele nu mai sunt farmaciste. Tinere, zambitoare, se uita impreuna cu tine la ce rimel nou a adus la raft, glumesc si rad ca o crema miroase a ciocolata. Imaginea icebergului care rosteste cuvinte in japoneza e pe cale de disparitie. In ciuda prieteniei nou descoperite cu farmacistele, increderea mea cand vine vorba de medicamente se duce tot la cea care arata ca o tocilara neatinsa de "lumea exterioara". Cu cat pare mai a dracului cu atat stiu ca o sa-mi dea medicamentul ala cel mai amar si scump, dar care o sa ma trateze pe vecie sau macar o sa ma faca sa fug de el si implicit de boala.

Leia Mais

17.01.2009

In pana de idei

Un articol scris genial pe blogul Simonei Tache. Click aici.

Si desigur muzica.

Singura mea melodie din playlist pe care dansez prin casa. Introducing ICP!

Leia Mais

13.01.2009

Manson si obsesiile mele

Demult n-am mai simtit furnicaturi cand am ascultat o piesa. Si demult nu mi s-a mai intamplat sa fiu efectiv pasionata de un artist incat sa nu ma plictisesc dupa vreo 3-4 piese. De vreo luna incoace sunt fana infocata Manson. Ma trezesc, mananc, muncesc si adorm cu Manson pe fundal. Nu stiu de unde si pana unde ma regasesc atat de tare in muzica unui om pe care nu l-am admirat niciodata. Nici acum nu-mi provoaca placere sa-l vad schimonosit, intrucat nu se potriveste imaginii mele despre cum ar trebui sa arate un barbat, chiar si un om:D

Am ajuns sa respir Manson si ma transpun in fiece piesa a lui. Şi pentru ca pe blogul asta imi impartasesc toate obsesiile, astazi e ziua in care recunosc : adoooor Manson !

Varianta acustica a piesei mele preferate de ti se ridica parul de pe maini:

Leia Mais

06.01.2009

Amurgul zeilor

Primul meu post pe 2009. Ar trebui sa scriu ceva interesant, ceva sublim si extraordinar. Adevarul este ca mi-am golit complet mintea. E de bine. Ca un pahar gata-gata sa dea pe de-alaturi. Nu mi-am propus nimic pe 2009. Nu vreau bani mai multi, nu vreau 10 la licenta, nu vreau absolut nimic. Poate doar sa stau si sa ma uit la tavan intr-o liniste solemna, eliberata de orice papusari idioti. Sa constientizez cu adevarat ce inseamna singuratatea: nu perna goala ci lipsa oricarui reper si idol cioplit.

Asa ca in 2009, arunc apa murdara din pahar.

Leia Mais