Google-ul nu e francez

Da-ti click pe primul link ce apare la cautarea " french millitary victories" and then...puteti sa radeti:D

Leia Mais

Keyword: d'ale vietii

Când m-am decis să scriu blogul asta m-am gândit doar la mine, la faptul că o să aflu ce crede lumea despre mine, că o să-mi perfecţionez scrisul pentru că altfel s-ar duce dracului la cât de des exersez şi nu în ultimul rând că o să împărtăşesc cu restul gânduri pe care în mod normal le păstrez încuiate în cutia asta de piele.


Statcounter-ul l-am pus în aceleaşi scopuri egoiste ş narcisiste. Ceea ce nu ştiam de fapt e că pe lângă feedback, o să primesc şi altceva: intimitatea oamenilor. Oamenii caută cele mai tâmpite lucruri pe internet, cele mai socante dupa care am fost gasita fiind: status de WC si caca negru (iar mi-am asigurat traficul:D).


Insa keyword-ul de azi a fost de alta natura. Au mai fost si altele insa acesta mi-a lasat un zâmbet amar. Cineva a stat in fata computerului si a tastat: "vreau sa fug." Poate ca unul din cele mai intime ganduri ale sale pe care eu acum il stiu. I-am tradat increderea in unul din cele mai anonime medii posibile. Si de fiecare data cand vad analiza, imi imaginez persoana respectiva...Ce simtea ea atunci cand a apasat cuvintele...ce i s-a intamplat de a ajuns sa caute pe google lucrul acela...La fiecare imi vine cate un flash in fata ochilor, o poveste...


Ma intreb daca si-a gasit raspunsul pe google. Si o vad, o adolescenta de 16-17 ani, satula de parintii care o fac sa se simta prost, simtindu-se straina in propria viata si care nu stie cum sa evadeze. Si uite asa cu statcounter mai aflu ceva despre cum e sa nu fii buricul pamantului.

Sper ca ai reusit sa nu mai ai de ce fugii.

Leia Mais

Leapsa 2

De la nebloggerul absolut observati pe strada o persoana care face un gest necivilizat care nu va afecteaza neaparat direct dar care e, in principiu, necivilizat si faceti-i observatie. Leapsa poate consta si in povestirea unei situatii cand ai gandit despre unu sau l-ai facut necivilizat doar din frustrarea ca tu nu iti poti permite sa faci ce a facut el.

Mi se intampla des sa cred despre cate unul ca e necivilizat. E Bucuresti, for god's sake! Nu i-am zis nimanui pana acum ca e necivilizat. Cel putin nu pe tonul pe care ar trebui. Cel mai necivilizat gest, care ma streseaza la culme si cu care trebuie sa ma confrunt zilnic si care intr-o zi o duca la implozie e cel de la scarile de la metrou. Detest capitala numai pentru un gest.

Nu vi s-a intamplat des sa va grabiti si sa va ganditi ce bine ar fi sa aveti aripi numai sa zburati peste gloata careia ii e lene sa se deplaseze pe dreapta la scari? I mean, scrie clar: stationarea se face pe partea dreapta a scarilor. Mi se pare revoltator sa stai la usa, sa iesi in viteza ca sa ajungi primul la scari si apoi sa ce? Sa te odihnesti de la atata alergat pana la ele? I don't get it. De fiecare data ma jur ca o sa atrag atentia si niciodata nu o fac. Intre timp devin necivilizata si eu tipand cate un scuze, scuze si impingand destul de violent idiotul care a pus stapanire pe partea stanga.

Mi-as dori sa pot fi atat de nepasatoare incat cand vad ca sunt oameni care urca sau coboara, depinde daca afara de la metrou sau inauntru, pur si simplu sa ma opresc si sa-i vad in spatele meu pe restul ca piesele de domino. Pot sa accept cand vad cate un neghiob cu fata inchisa la culoare, dar cand vad femei la 30, 40 de ani si barbati la costum care fac chestia asta imi ies din minti!

Am ajuns atat de obsedata incat chiar daca sunt singura pe scara si nu ma grabesc nicaieri, merg in continuare. One day...i say one happy day nu o sa mai tolerez comportamentul asta de 2 lei in care unii se cred singuri pe lume si sa spun asa cum m-a indemnat Tunaru: Domle' ai facut un gest necivilizat!

Leapsa merge catre Irina. Si la oricine simte nevoia sa-si verse nervii.

Leia Mais

Leapsa 1

Am primit o leapsa de la Zaki care suna cam asa: "Cum sa intri in advertising."
Sincera sa fiu nu stiu pentru ca pot sa zic ca m-am chinuit putin si nu am reusit inca sa intru acolo unde vroiam eu.

Daca esti o fata (dragutza intr-adevar) ca mine care nu straluceste in tupeu si diaree verbala e mai dificil. Nu zic acum ca trebuie sa aberezi ca sa intrii in publicitate, ci sa stii sa te vinzi foarte bine mai ales cand nu ai experienta asa cum e cazul meu. Sau sa ai pile, dar degeaba, ca dupa aceea zbori repede daca nu arati ca meriti.

Apoi ai nevoie sa fii pasionat de publicitate. Tin minte ca citeam candva un interviu cu un copy al carui nume din pacate nu mi-l amintesc (am memoria extrem de selectiva...in a bad way), care spunea ca ai material de copy daca atunci cand la pauzele publicitare intotdeauna tipi sa nu schimbe programul, daca stii sloganele multor branduri romanesti si nici macar nu te chinui sa faci asta, daca te holbezi pe strada dupa noile panouri s.a.md. Sincer cred ca urma sa zica daca stai cu punga de popcorn atunci cand stai pe iqads:D Ideea e ca trebuie sa ai publicitatea in sange like shoes, coffee etc.

In final, mai ai nevoie de un lucru, care se aplica si in PR. Sa-ti vezi interesul. Adica lasand caii verzi pe pereti pe care ii citesti dintr-o carticica frumoasa si colorata, adevarul e ca cel care conteaza intotdeauna e clientul. Si chiar daca atunci cand gandesti ai in cap tot timpul targetul, totul se invarte cu adevarat in jurul clientului. Asta o zic pentru ca mi-am lovit o data basmele de realitate si oricat de frumos e sa visezi ca e totul roz si atunci cand o sa fiu eu copy o sa fac cea mai genial spot ever...actually u cannot.

Sunt intr-o dispozitie proasta. Imi pare rau. Nu renunt la visul meu de copy but untill then...reality. Leapsa merge mai departe la Tunaru, Razvan si Flavia.

Leia Mais

The future is not bright,it's virtual!

Thanks to Vali am vazut si eu Microsoft Surface,un gadget pe care nu as stii sa-l folosesc,but looks so pretty. Ceea ce e ingrijorator e ca aceasta "masa interactiva" mi-a reamintit de cat de mult ne mutam in lumea virtuala.

Second Life, You Tube toate sunt fenomene care arata ca ne pierdem din uman, din capacitatile fizice de a interactiona cu lumea. In curand nu o sa mai am nevoie in camera decat de un computer gata sa raspunda la orice nevoie am eu. Comunicarea interumana se reduce din ce in ce mai mult, sentimentele se reduc la emoticoane, iar paginile acelea cu care Nica prindea muste sunt acum in format PDF. Nu sunt antitehnologie, nici antiprogres,sincer ma pierd si eu in acest univers paralel, dar nu vreau sa ajung sa-mi salut copilul printr-un ecran si sa imbratisez eventual o holograma. In definitiv poate virtualul sa ne suplineasca toate nevoile sau ne creaza altele prin care sa renuntam la cele vechi?

Leia Mais

Coffee time

Din tot minunatul curs de Tehnici si strategii, un singur lucru m-a pus pe ganduri si anume ca mirosul şi gustul sunt influenţate socio-cultural. Adica sunt constienta ca suntem in permanenta influentati de contextul socio-cultural in care traim, ca 90% din ganduri nu sunt practic ale mele, ci au fost puse acolo, ca un mic robotel ce sunt, dar si mirosul si gustul sa nu-mi apartina? Si gandindu-ma ce anume nu mi-a placut sa miros sau sa mananc si datorita presiunilor din afara a ajuns sa-mi placa, a aparut luminita de capatul tunelului.

Intorcandu-ma in perioada de "tabula rasa", si anume copilaria mi-am amintit de cafea. Nu-mi placea mirosul de cafea si prima data cand am gustat mi s-a parut de-a dreptul dezgustatoare. Cum am ajuns sa fiu dependenta de ea nici nu-mi amintesc...Sunt multe alte alimente si bauturi pe care le poate considera lumea superioare, rafinate etc si pe care nu le-as consuma (caviar, caracatita, coniac etc), dar simplul fapt ca exista unul de care sunt constienta ca mi-a fost implementat de "the others" ma ajuta sa nu mai am tendinta de a ma considera ca nu fac parte din mecanismul asta mare si pe alocuri urat, numit societate.

I still can't remember others...

Leia Mais

Tinerii de azi si de maine

Am o surioara mai mica cu 3 ani juma(no one can tell) Ma mai trezesc sa-i dau sfaturi pentru ca io in capsorul meu mic ma gandesc ca neah... cat de mare poate sa fie diferenta dintre generatii si de fiecare data ma opresc in fata unei prapastii si-mi dau seama ca valorile s-au schimbat, mentalitatea la fel si implicit comportamentul tinerilor adolescenti. Si mai scap cate un "mai io la varsta aia ma jucam inca cu Barbie!".

Climaxul constientizarii a venit aseara cand Irina imi zice ca e cearta la ea acasa. Intrigata si curioasa o intreb ce se mai intampla de data asta, doar stiti cat de frumos e la reuniunile de familie...NOT!.

Sa va explic:

Se ia una bucata adolescent furios care nu vrea sa mai invete pentru ca s-a saturat (la 16 ani WTF!?!), una bucata mama care nu stie cum sa-i faca pe plac baietelului si una bucata rugaminte de a suna la ora 10 noaptea profesorul de matematica pentru a-l chestiona cu privire la intentiile lui de ascultare la aceasta materie. Adica ce sens mai are sa mai invete daca nu-l asculta. In definitiv daca ar avea cutezanta sa-l interogheze la ora macar sa stie baiatul ca poate asa deschide cartea. Nu mai e valabila regula: pe om trebuie sa-l informezi. Adolescentul se informeaza singur! Sau o pune pe maica-sa!

Leia Mais