In conditiile in care licenta mea, pe care sper sa apuc s-o dau, are drept tema blogurile, va asigur ca nu o sa ma mai ating de blog o bucata de timp, pentru ca dupa documentarea, cercetarea, elaborarea lucrarii minunate, ceea ce era un hobby din timpul meu liber, a devenit o obligatie academica si implicit gradul de saturatie a atins cote alarmante. Dar ca sa nu dau dovada de aceeasi prostie de care dau dovada companiile de la noi vezi Cosmote, Yahoo etc care nu stiu domle sa puna macar ceva de final acolo pe blog si sa zica: "Bah, blogul asta a murit", sau sa explice pauza in activitate si sa impiedice o studenta obosita sa vada iunie in loc de iulie anul trecut si sa stea 4 ore studiind un blog expirat, eu va zic ca revin, bine, cu mai putine aberatii si mai multa seriozitate ca deh, poate poate o sa fiu licentiata.
Leia Mais10.06.2009
03.03.2009
Hai noroc!
Azi dimineata un batranel in statia de tramvai ma imbia la cantar cu sintagma: "Hai la cantar sa-ti aduca noroc. " Avea si o rima ceva cu pe tot anul si cu primavara, dar cum memoria mea scurta nu poate inregistra mai mult decat ca s-au scumpit iaaaar tigarile, nu o pot impartasii.
Mi-am amintit de taica-miu si de faptul ca mi-a zis ca nu e bine sa invoc norocul. Bine, motivele pentru care nu am voie sunt luate din invataminte in care eu nu cred, vezi aici, insa nu pot sa zic ca am sa inteleg vreodata treaba asta cu norocul. Probabil si din frustrarea mea ca eu nu am parte de asa zisul "noroc" si ca pentru fiecare rahat trebuie sa-mi dau silinta sa-l castig. De norocul in dragoste nici nu are rost sa vorbim pentru ca e de ajuns sa pun !#%@&)^! si intelegeti voi ideea.
Nu pot sa inteleg toate ritualurile astea cu hai sa ai noroc: ba culege trifoiul, ba atinge mielu, ba pune vasc, ba sari capacul cu nu stiu cate gauri, ba cumpara-ti o amuleta. Ar trebui sa se scrie o carte intreaga cu cate trebuie sa facem zilnic ca sa avem noroc pentru ca eu sunt extrem de confuza. Si de ce puii mei sunt oamenii atrasi de ideea de castig intamplator? Mi se pare calea mai usoara aia pe care stii ca ai mers singur pe picioarele tale, neasteptand sa-ti pice din cer o caruta cu bani. Nu de alta, dar la cat noroc am eu, fix in crestet mi-ar ateriza.
11.02.2009
Leapsa sexi
Am primit de la wraith una bucata leapsa care suna in felul urmator: Carmen Harra, o tanti celebra pe la Hollywood a previzionat ca un “barbat atragator ar putea ajunge la conducerea Romaniei. Care ar fi identitatea lui?“. Daca nu mi-ar pica ochii in gura de somn, probabil ca as face o lista cu toti barbatii sexosi la care visez in timpul liber (plus ca zilele trecute era pe LCD-ul de la minunata statie Gara de Nord un top cu barbati ce au pozat in lenjerie intima de era sa scap cartea mea gay si roz din mana), daaaar pentru ca degetele imi spun ca ar fi cazul sa se aseze pe perna o sa ma rezum la 2.
Primul care-mi vine in cap la capitolul de barbati bine e Virgil Iantu. Nici nu stiu daca mai apare la TV(mai exista Megastar?). Tot ce-mi amintesc e ca avea niste dinti sanatosi si... i'm a sucker for smiles. Plus ca se descurca bine cu copiii, iar poporul roman e unul de copii: mancare, somn, mancare, somn. Asa ca presupun ca am fi fericiti cu el.
La politichie nu ma pricep, daaaar eu zic ca Geoana ar mai fi o varianta. De ce? Pentru ca dupa ce m-am documentat despre sus numita Carmen, barbatul ce va conduce poporul nostru latin are ca initiala litera M. Si pentru ca pe Geoana il mai cheama si Mircea, clar el este. Foarte logic, nu? Propunerea mea nu se bazeaza pe faptul ca e singurul politician cu M. pe care-l stiu eu, nuu!
Insa mie sincer nu prea imi place de Carmen tanti asta. Adica cum un barbat atragator? Dar o femeie ce are? Pana si in previziuni aberanto-onirice barbatii conduc? Nu e drept domle', nu e drept!
Si pentru ca trebuie sa dau mai departe, tam-tam Zaky si Tunaru.
08.02.2009
Zile de dat cu capu'
Sunt unele zile pline de coincidente in care iti vine sa dai cu capul de ceva numai sa scapi de semne. Stii cand te gandesti insistent la un lucru si te bufneste in fata de parca "Na bai! Ce semne mai cauti?!"
Azi a fost una. Pentru ca am timp sa ma gandesc la multe in drumul meu de dimineata cu autobuzul si pentru ca mi-e greu sa deschid cartea cu o mana fara sa nu ma buseasca soferul cu capul de bara, logic ca-mi zburdau neuronii in voie spre domenii de o profunzime rara. Si cum ma gandeam eu asa la nemurirea sufletului si la "spiritualitatea" (nu mai e cul sa zici credinta) la care am renuntat nu prea demult, imi pica ochii pe cartea deschisa larg de o femeie ce sedea fara grija prabusirii la urmatoarea curba. Litere mari "Calea adevarata spre Dumnezeu". Phhh. Simt cum ma ard ochii de parca cuvintele ar fi fost apa sfintita. Intorc capul, muscandu-mi limba. Stau si ma uit in gol stapanindu-mi instinctul de a-i lua cartea si a-i racnii in fata: "Pune mana si citeste o carte adevarata!"
Urmatoarea statie, intra 2 femei de origine rroma si un puradel. "Think of pretty flowers, Tina". Sunt inconjurata de lucrurile care "imi plac" cel mai mult. Inghit in sec si-mi reprim gandurile de xenofoba si atee. Trec 3 statii si eu meditez in continuare la conditia rromilor, sprijinandu-mi privirea pe pagina cu titlul mare: "Ignoranta. Cum sa nu te mai simti ignorant". Logic ca te simti ignoranta daca ai astfel de lecturi, femeie! Puradelul tipa blocand cu mana usa autobuzului si facandu-l sa intarzie. Se aud cuvinte in rromani. Sunt in iad. Ma uit dupa scapare. Drumul e blocat de un batranel. A patra statie ma elibereaza de xenofobie. Mai ramane sa-l elimin si pe Dumnezeu din ecuatie. Inca doua statii si batranelul elibereaza culoarul. Pfiu! Ma asez linistita langa o mama cu doua fetite imbracate in roz. Sunt in zona inofensivilor si in sfarsit ma bucur de privelistea Splaiului.
Mama isi face cruce la vederea bisericii si le urca pe fetite in scaunul din fata. "Mami, Hristos e bun, nu?" Imi pocneste o vena. "Da mama". Cealalta fetita: "Eu il iubesc pe Hristos. Tu il iubesti pe Hristos?". "Da, Hristos e bun". "Uite mami Hristos e si aici?" Si arata probabil spre alt lacas sfant nedemn de luat in considerare de privirea mea ratacita. "Hristos e peste tot". " Si pe aici e Hristos, si aici". "Hristos", ingana amandoua. "Si aici, si aici e Hristos. " Trec inca 3 statii in care se cearta care il gaseste prima pe Hristos. Rasuna in tot autobuzul Hristos, Hristos, Hristos! Ma simt de parca ma uit la Mulholland Drive din nou, fara sa inteleg ce se intampla. Arat ca un emoticon cu linie dreapta in loc de gura. Ochii se plimba spre asfalt, cladiri, nume de cladiri, insa Hristos imi tiuie in timpan in continuare. Coboara fetitele. Liniste.
Ajung acasa, aprind tigara, bag piesa de mai jos sa-mi clatesc creierii si deschid mailul: "Pivotul Nationalei de handbal, Marian Cozma a fost injunghiat mortal de niste localnici de etnie rroma, sambata seara, intr-un club din Ungaria." Nu din nou!
05.02.2009
Google e bun la toate
Asta da catchy!
Google te ajuta sa-ti gasesti calul preferat.
Foarte targetat de asemenea. Cand intru pe site-ul facultatii intotdeauna ma intereseaza sa-mi gasesc un ponei care sa ma duca eventual la examen, ca doar e traficul aglomerat in Bucuresti. Plus sunt eco, domle'. WTF!
22.01.2009
Criza si tendinte sinucigase
Deci daca mai aud o data de criza m-arunc in Dambovita! Nu degeaba se numeste criza. Ca ajunge sa ne crizeze prin omniprezenta ei! 10 newslettere zilnice au subject criza, 20 de twittere cu...criza logic, feedul plin de crize si crizute, ziare scriind cu fonturi mari: Criza! Bine ca nu am teveu ca altfel imi luam campii. Si desi permanent simt amenintarea stomacului gol si a absentei nicotinei din organism, metroul e full dimineata de oameni harnici ca mine, autobuzele dau pe afara, pub-urile sunt pline ochi de nu gasesc un loc in toata Universitatea. Iar pe dulapul meu salasluiesc 4 cartoane de Kent lung. Colega mea face provizii. Nu se stie de ce, dar asa trebuie. Ea macar e asigurata pentru ca vorba ei: "Mie-mi merge bine. Mai multi oameni mor de cand a inceput criza. Deci domeniul meu e sigur." Logic ca mor mai multi! Doar cititi fraza de debut a postului.
Nu stiu de ce imi vine in cap Wag the dog. Dar ca sa fiu in ton cu restul lumii ma duc sa-mi negociez chiria in lei.
16.12.2008
I am za Grinch
Peste tot e Craciun. Afara sunt 0 grade, mocirla si oameni tristi, dar peste tot vezi luminite si panouri care de care mai frumos decorate sa te atraga sa-ti cheltui salariul pe nimicuri pe oameni pe care nu o sa-i mai vezi pana la Craciunul viitor. I fuckin hate Christmas! Si nu-mi era de ajuns ca mi s-a postat ditami bradul fix la Universitate sa-l vad in fiecare seara cand ma intorc din ratacirile mele, si ca au decorat copacii toti cu beculete kitchoase, si ca la metrou se aud colinde..si vai! surpriza inca un brad de Craciun s-a tampit si online-ul.
Pe jumatate din site-uri ninge! Mai apare cate un spiridus cu verdele lui de voma de-ti mai oripileaza un pic privirea, si mosi craciuni si reni si blabla. Gimme a break! De vreo saptamana incoa si pe bloguri ninge. Nici macar blogurile nu-mi raman pure si neatinse de "spiritul miraculos". Ce aveti oameni buni? Nici afara nu ninge si pe ecranul meu cad fulgi si iar fulgi si iar fulgi de mai citesc cate un "imi bag p...a!", dar ooo vai se mai rataceste cate un micut intre u si l. Singurul meu coltisor neatins o sa fie in curand toaleta, daca nu plaseaza Irina o lumanarica ingeras si pe acolo.
E ca si cu indragostitii in public. Da...suntem fericiti pentru voi cand va zvarcoliti pe langa bara de la metrou si da, ce frumoasa e dragostea, dar mai pastrati-o si pentru voi. Same with Christmas.
I hate Christmas!
26.11.2008
Ce-as fuma o tigara
A doua zi de incercari de reducere a fumatului. In astea doua zile am acumulat 17 tigari in organism. Stiu ca nu pare cine stie ce, ca sa ma laud. Mai degraba cred ca am inceput sa scriu despre fumat numai ca sa nu ma mai gandesc la fumat. Remember ca pana la ora asta aveam peste 60 de tigari terminate.
Intotdeauna m-am gandit ca daca e sa vreau sa ma las, fiind femeia cea mai puternica de pe planeta asa cum ma consider de obicei, o sa fie un fas in marea de cacaturi ale vietii. Nu va speriati. Nu ma las de fumat. Tina Nicotina, porecla din liceu nu cade. Am mai avut o tentativa de asta, care m-a tinut vreo saptamana. Atunci probabil eram mai fericita (aka mai dobitoaca) de imi aminteam ca mi-a fost mai usor.
Daca ar fi s-o iau de la inceput nu as mai lua tigara aia de Kent intre degete intr-o toaleta de Copa in urma cu 5 ani. Nu pentru ca mi-e frica ca fac cancer, ca sincer nu imi e. Nu ca dau 3 milioane pe luna pe tigari. Ma afecteaza asa cum ma afecteaza momentan criza economica. Ideea sa fie ceva care sa-ti depaseasca propria vointa, sa fii subjugat de ceva atat de marunt, sa-ti fie stapan un betigas cat degetul tau inelar, asta e de fapt durerea mea! Intra direct in conflict cu orgoliul meu nemarginit. Si de asta am si luat decizia. Cand mi-am scapat de sub control dependenta incat sa tip la lume ca de ce ma rog nu ma lasa sa fumez cand abia imi stinsesem tigara, cand dupa o zi de stat fara tigari neuronii mei ingheata si stau hipnotizati parca asteptand fumul binecuvantator si raman blocata numai pe nevoia aia de tigara, atunci e ceva in neregula.
Ceea ce e cel mai trist e ca spre deosebire de curele de slabire, de posturile de Craciun cand iti spui lasa ca trebuie sa ma abtin putin, dar sa vezi ce satisfactie o sa-mi dea o pizza dupa, aici nu mai e cazul. Trebuie sa te abtii permanent. Iar ma intristez. Tigara e ca un parazit ce traieste in simbioza cu tine. Iti baga in cap ca orice s-ar intampla ea e acolo sa te calmeze, sa te binedispuna, sa-ti ia mintea de la griji. Si cand trebuie sa scapi de ea e ca si cum ti-ai taia un picior, jumatate de inima, o mana si restul comparatiilor poate continua. Ignorati stilul disperat al acestui post. Dau vina pe Nicorette.
Daca stau bine si ma gandesc de asta toate campaniile alea nu au niciun efect. Degeaba prezinti boli, morti, "placeri" lasate. Mie nu-mi pasa de astea. Si niciunui fumator nu-i pasa. Si aici nu vorbesc de cei care aprind ocazional o tigara. Ceea ce-ti pierzi o data cu tigarile e vointa, controlul, iar pentru persoanele mandre, care vor tot timpul sa aiba totul sub control, aia e durerea cea mai mare, ca nu mai au puterea de decizie, ci firicelele alea mici si cafenii ii ordona de fapt ce sa faca.
Toti fumatorii spun ca se pot lasa. Multi o fac...de mai multe ori. Campaniile ar trebui sa mearga exact pe ideea asta: Hai! Te provocam! Arata ca poti sa te lasi! Suntem siguri ca nu, nimeni nu reuseste.
V-am lasat. Ma duc sa ma dau cu capul de un perete, ca daca ma doare indeajuns nu o sa ma mai gandesc. La revedere.
11.11.2008
Dumnezeu e balonat
Am intalnit la un moment dat pe blogul unei tipe, o expresie geniala. Pentru ea paharul nu mai era pe jumatate gol, nici pe jumatate plin. Pentru ea paharul era porno de gol! M-a amuzat teribil expresia si am bagat-o la pastrare. Mie-mi zangane sticla in cap, asa ca se potriveste de minune.
Acum aproape un an treceam prin aceasi stare si din acelasi motiv. Atunci va dadusem niste Marylin Manson, acum am trecut pe Muse. Nu stiu cine a zis ca istoria se repeta, dar daca l-as vedea i-as trage o palma peste ochi, pentru ca mie sincer imi suna a blestem. Va zic eu ca asta ne-a blestemat pe toti! Ne-a blestemat sa facem aceeasi si aceeasi greseala si sa nu invatam nimic din ea. Ca niste soricei de laborator care se invart perpetuu pe scarita lor, asteptand clipa in care se vor destrama spitele si vor putea evada. Trist e ca daca evadeaza, le-ar fi dor de rotita fericita cu care s-au obisnuit si nu ar stii ce sa faca. Cel mai bine: interzicem fabricarea de rotite!
Eu zic ca Dumnezeu nu e nici barbat, nici femeie. Dumnezeu e de fapt un balon perfect rotund !(v-am dat pe spate cu perfectul)...aaa...si plin, dar plin cu heliu! Asta ar explica multe. Suntem cica facuti dupa chipul si asemanarea lui: da, suntem balonati din cand in cand, dar mai mult decat atat, ne invartim ca prostii in cerc! Bine, el fiind full de heliu e in cer si pe noi ne-a legat de niste stalpi ca sa fie el Balonul Sef!
Pana si cu postul asta ma invart in cerc!
Aaa...v-am zis de o expresie geniala?
05.11.2008
Nervi...multi nervi
Voi ce faceti cand ati ajunsul la capatul rabdarii? Cand se urca furia fix pana in varful firelor de par de simtiti ca cineva sa scalpeaza fara anestezie si va vine sa va smulgeti capatana si s-o puneti la loc de cinste in cuier? Caseta aia cu Happy Place nu ma mai merge si parca v-ati infinge dintii in zid numai de curiozitatea vreunei lipse de calciu.
Nu degeaba clacheaza unii. Te trezesti intr-o zi ca s-a pus asa caramida cu caramida o casa...nu, o vila...ba chiar un castel al frustrarilor zilnice si e de ajuns sa arunce cineva cu o pietricica si se duce naibii intreaga constructie. Perna, tocul usii, sacul de box, un tipat pe varf de munte nu-ti mai ofera nicio satisfactie si se produce un Zbang! de parca subit cineva ti-a dat un reset si orice ordine s-a pierdut undeva in vid.
Cele mai amuzante mi se par imaginile pe care le proiectam cand suntem nervosi. Cineva vorbea de niste bolovani de carton aruncati numai cu scopul instaurarii fricii, altcineva spunea de un cap izbit de masina si apoi o alta sfarmand resturile si disparandu-le in eter, un pistol care zdrangane zgomotos intr-o scafarlie, un meteorit ce rade totul de pe fata planetei si tu ramai singurul triumfator, batandu-te in piept cu un Na! Fraierilor! Culmea e ca avem atatea imagini cu noi busind, lovind, spargand, un Fight Club mental si dupa aia sa zambim tamp gandindu-ne la ceea ce ar putea fi si facandu-ne mustrari de constiinta cu un Bai io m-am cam tampit!
Ar fi o lume mai buna daca i-am da frau liber furiei. Zic eu.
17.10.2008
De ce nu iubim Bucureştiul?
Ştiţi de ce nu e Bucureştiul o capitală "europeană"? Ia gândiţi-vă ce au alţii şi noi n-avem. Nu...Red District nu e răspunsul corect! Nu...nici marijuana legalizată! Tare vă mai umblă mintea aiurea! Vederi domle, vederi!
Oricine a fost în oraşele mari ale Europei, sigur îşi aminteşte cum se ducea direct la un butic turistic, cumpăra o hartă şi se pierdea printre multitudinea de cartoane frumos colorate. Ziceţi-mi unde pot lua un suvenir, ceva care să-mi amintească de minunatul Bucureşti? Pentru mine detaliile contează extrem de mult, iar ăsta e unul din semnele care ne trădează subdezvoltarea. Vederile ca simbol al civilizaţiei. (moama ce pompos a sunat asta). Nu mai zic că nu există un birou cu informaţii pentru turişti. Nici nu am pretenţia la aşa ceva. Dar vederile, chestiile alea ieftine la 1 euro bucata, sunt o pretenţie chiar atât de mare?
E doar un amănunt mic, extreeeem de mic, dar care face o diferenţă uriaşă când ajungi într-un tărâm necunoscut de tine. Şi uite aşa se duce dracului impresia bună lăsată de locurile care chiar merită capturate într-un chenar alb.
12.10.2008
Mi-s tampa
Vinerea asta m-am certat cu internetul.
1. blogul meu a fost invadat de reclame de la Photobucket de la un amarat de sablon de arata mai ceva ca o sorcova amestecata cu un brad de Craciun si Paris Hilton imbracata, la un loc.
2. am fost jecmanita de 7 euro, online. O prietena foarte buna a intrat pe mine si a zis ca are nevoie urgent sa-i bag 10 euroi pe cartela. "E urgent, fata e urgent!". "Pixu meu, sunt la servici. Nu pot sa plec acusi." "Te rog, ca nu gasesc nicaieri pe aici". Stau eu si imi imaginez Clujul ca un fel de Vest Salbatic, ca o blonda ce sunt si imi zic: what the fuck, poate chiar nu au magazine! Ii zic de o alta persoana care sa fie acasa, de care ea chiar stie si-mi raspunde prompt ca nu poate. Povestea se potriveste de minune cu profilul celei de-a treia prietene care maniaca cu munca, nu iese din casa pana nu termina tot.
Ma caut in toata buzunarele si reusesc sa scot de-un zece euroi. Messu tipa in continuare ca e urgent, e urgent. In starea mea de semi-leguma, care daca nu mananca pana la o anumita ora incepe sa se zgaltaie din toate incheieturile, descopar la magazin cartela miraculoasa cu 15 mii mai scumpa decat eu aveam in buzunare. Transmit codul prietenei mele invizibile si-mi mai si cer scuze ca n-am avut 10 euroi. Ea tot imi repeta ca atunci cand vine in Bucuresti mi-i returneaza. O asigur ca nu-i problema, ca doar o iubesc netarmuit.
Seara aflu ca i s-a hackuit messu. That's what friends are for!
08.10.2008
A inceput facultatea
An nou scolar...Ultimul an scolar. In cazul in care nu stiati dupa ce terminati facultatea, se termina viata! Yes, we die!Si nu din cauza lui LHC, e doar mersul natural al lucrurilor.
Ultima sansa sa se indragosteasca de tine colegul de la alta serie, da, ala de salivai de prin anul 1 dupa el, ultima sansa sa mai auzi vorbe de duh ("Nu te lauda ca ai palos, cand ai scobitoare!" inchei citat de azi din Gestionarea crizelor de imagine), ultima sansa sa stai la BCU de la 8 dimineata la 7 seara si sa sorbi un ness aburind si o tigara si sa-ti tipe dracusorul interior:"Da poate nu gasesc cartea...Ii zic profului ca nu-mi permit oricum s-o cumpar ca-s student!", ultima sansa sa-ti cumperi spaghetti si sa le pui intr-o zeama de knorr de ai senzatia ca pana si aurolacul de la Universitate mananca mai bine ca tine sau sa-ti incalzesti painea aia tare ca piatra poate-poate se umfla si devine cozonac. Da...iar devin emo.
Aaa...si am licenta. Pana si laptopul am impresia ca-mi afiseaza "Are you sure you want to turn off your enthusiasm?" Reminescente de la primul meu computer. Gata! M-am deprimat. Nu mai am chef sa scriu. Ce face facultatea din om!
Si ca sa va sperii va bag si o piesa emofreaypunkishsomething, pe care am vazut-o prima data pe Imparatia Cerurilor si care m-a lasat cu un zambet tamp pe fata of joy.
04.10.2008
Cel mai mare ghinionist
Dedic acest post unei persoane foarte dragi mie si probabil unei vrajitoare care a facut o papusica frumoasa in cinstea lui si din cand in cand se mai joaca cu ea din dragoste netarmuita.
Hai sa-l numim Mister B. Mister B. le pateste tot timpul pe toate si reuseste de fiecare data sa-si pastreze zambetul pe buze. I mean, in locul lui m-as fi inchis in casa, baricadat, scos toate obiectele contodente, dezabonat la gaze, scos gresia din baie, eliminat orice fir prin care trece curent electric si eventual izolat intr-un coltisor nou-nout de bloc pentru ca niciodata nu stii cum iti poate pica vreo caramida in cap si mori! Zic si eu...
Mister B. a patit-o iar acum cateva zile si nu mai pot pastra secretul ghinioanelor lui. Dar inainte sa ajung la punctul culminant sa facem un scurt rezumat al pataniilor eroului nostru.
Oare cum e sa-ti ajunga masina in Olt, sa nu o mai gasesti, decat dupa un timp indelungat dupa niste scufundari in zona, sa platesti in continuare la ea si sa fii cunoscut in zona ca avand Submarinu'?
Oare cum e te duci noaptea tarziu dupa un pachet de tigari cu masina tocmai ca nu ti se intample dracului nimic si sa te pandeasca trei dulai, sa scapi de ei, fugind, sa ajungi la scara blocului si tocmai cand sa intri in bloc sa calci gresit si sa-ti sucesti in asa hal piciorul incat sa ai nevoie de operatie?
Oare cum e sa te duci sa te relaxezi la mare, pe fondul unui destin sortit ghinionului, sa vrei si tu sa te balacesti, sa te arunci frumos in apa si exact in clipa in care aterizezi, sa se retraga valul si tu sa te alegi cu o julitura cat toata fata pentru ca ai cazut fix in cap?
Ei, Mister B. stie sa raspunda la toate intrebarile de mai sus. Oricum vrajitoarea il chinuie mult mai mult decat pot enumera eu aici. Revenind la ce a patit zilele trecute Mister B. Pe langa piciorul care ii moare in fiecare zi, Mister B. a racit. Si s-a dus si el ca tot omul la medic. Ei doar nu credea ca scapa asa usor! In trafic Mister B. ii ia fata unei femei si parcheaza undeva sui incercand sa evite orice alta confruntare. Masina se opreste cu chiu si vai si Mister B. isi da seama ca femeia e putin nervoasa ca a parcat aiurea si ea ajunsese cu masina nu tocmai unde trebuia.
Femeia iese din masina isterica. Mister B. asteapta cu calmitatea lui caracteristica. Femeia gesticuleaza larg si tipa la eroul neajutorat care accepta faptul ca a facut o greseala. Si tot vazand-o gesticuland si tipand, Mister B. se pierde pret de cateva secunde. Nu reuseste inca sa se dezmeticeasca si un fior de durere ii strabate una din partile sensibile ale corpului. Guess what? Isterica sarise pe el si tam! tam! il muscase...de nas! Da! Ati citit bine! L-a muscat de nas! Mister B. indeparteaza pericolul dupa ce reuseste s-o desclesteze (cel mai potrivit verb in cazul de fata) si ii trage o palma. Are iar nasul julit si a fost rapus de o blonda isterica cu un cap mai mica ca el! Mister B. incaseaza inca o lovitura din partea vrajitoarei celei rele si acum isi poarta pecetea: dintii femeii au ramas intipariti vinetiu pe nasul si asa ranit.
Orice ar fi, il iubim pe Mister B si asteptam sa avansam de la Zbenghi, Piciorus, Rudolph ca deja ne-am plictisit. Dumnezeu chiar te iubeste!
26.09.2008
Bucurestiul dauneaza grav sanatatii mintale
De cand am venit in Bucuresti (se implinesc 2 ani) am fost supusa celor mai dure probe de pastrare a sanatatii mintale. Nu stiu inca daca le-am trecut, pentru ca de fiecare data cand mai patesc ceva simt cum imi mai moare o celula de bun simt si vad o bula desenata deasupra capului, cu viitoru-mi sumbru si anume ca o sa sfarsesc intr-o zi pe o bordura, cu o balta de sange langa mine, razand spasmotic si adulmecand un inocent care a avut nenorocul sa-mi umple paharul!
Astazi alte probe de trecut. Iesind eu frumos de la metrou la Victoriei, satula pana peste cap de aglomeratia de la orele de varf dau peste un puhoi imens care nu se mai deplasa. Ce dracu putea sa se intample ca sa fim mai multi decat plaga lacustelor? Ei bine, se stricasera scarile rulante, domle'! Mamaaa, ditamai socul...NOT! Ceea ce m-a oripilat a fost ca puhoiul, gramada aia de oi ostenite, inconjurasera un biet mecanic care se lupta mai tare ca Sf Gheorghe sa le repare naibii o data, pe fundalul de injuraturi sau expresii pline de patos ca : "Bah, da' asta e nesimtire! Cum sa se strice scarile?" sau "Da repare domle o data, pai ce facem aici?". Asta micu' nu putea decat sa scape printre scule si transpiratie "Da le repar domle' ca sa puteti urca cu scara rulanta, dar trebuie sa asteptati, daca nu puteti sa urcati celelalte scari!".
Din puhoi ghiciti cati oameni se indreapta inspre scarile normale? 10. Da! Cate deste am la maini! Eu lovesc o gagica cu geanta( v-am avertizat ca eu si bunul simt nu mai facem casa buna ca inainte) care se credea vreo Venus din Milo de nu se clintea, ca sa pot sa-mi fac drum inspre scari si sa am sansa sa mai vad peretii garsonierei in viata asta.
Am cascat ochii mari inapoi ca sa ma asigur ca e realitate: da, puhoiul statea in continuare nemiscat, asteptand sa urce cu scarile rulante. O sa ajungeti niste obezi fratilor! Lenea asta care parca vi se pompeaza in vene de dimineata, cand nu pot sa trec de multime ca sa urc scarile la Stefan cel Mare si trebuie sa ma plasez la capatul metroului ca sa am culoar, lenea asta o sa va omoare! La propriu! Pentru ca intr-o zi, poate tipul ala blond si inocent cu ochii albastrii de statea proptit de butonul de alarma, poate fata aia care sta cu o mana lipita de perete si cu una tine o carte, poate femeia cu ochi blanzi, poate exact cel de langa tine o sa cedeze si o sa te lase mort cu cadavrul pe sine!
There! Ma simt mai bine acum. Va multumesc.
25.09.2008
Piaza rea, cu umor se trece
Cred în Dumnezeu, cred în semne şi de multe ori mă cert cu El ca un copil d'ala caruia nu i se dau jucariile. Asta a fost cazul si serii mele frumoase de toamna.
Noapte. Ma intorc acasa cu privirea ratacita uitandu-ma buimaca la cladirile putin luminate. Cu cearcanele pana in pamant, imi tarasc picioarele pe asfalt si blestem ziua in care pantecul mamei m-a scuipat afara. Si stiti cum e cand te uiti in sus cu ochii tulburi de furie si arunci un "Hit me Allmighty, hit me!"? Asta eram eu.
Traversez strada si ma uit cu jale la trotuar, simtindu-l din ce in ce mai aproape de ochii mei impaienjeniti. Si tot mergand eu frumusel pe strada si provocand divinitatea cu un "Ce puii mei faci? Hai ca poti!" imi apare in cale o pisica, alba chiar. Pisicuta se uita inspre mine agale. Schimb de priviri. E simpatica si curata gandesc eu...Pisicuta sta o clipa pe loc, oprindu-se fix in mijlocul drumului. Aaa...e blanda, si-i arunc un zambet dulce. Dau sa ma apropii si pisicuta mea scumpa ce face? Eh... isi ridica un picior si fix, dar fix in mijlocul drumului incepe sa se pise!!! Stau si ma holbez la ea ca un voaior ce sunt, nevenindu-mi sa cred contextul in care ea facea un gest atat de natural, privindu-ma in continuare aroganta. Ras pe fundal.
Am inteles mesajul! Iti multumesc mult! Stiu ca ai simtul umorului!
16.09.2008
Pe moarte...ma simt Superman
Raceala asta imi da o stare extraordinara. Totul pare undeva in afara...in afara timpului...in afara spatiului...sau poate sunt drogurile de vina...nici nu mai imi dau seama. Prea mult sirop de tuse. Ma vad ca un super erou esuat ce-si mai culege cate un plaman pe drum si-l arunca in desaga lui miraculoasa. Pana si gandacul de pe covor imi pare infinit mai mic si-l strivesc cu sete pentru ca deh...am sirop de tuse la bord. Mi s-a facut pofta de Vama Veche...imi culeg osemintele si mormai...fundal clasic...am sa-mi trag un glonte-n cap si-o sa-mi fac o gauraaaaaa...privesc cadavrul strivit satisfacuta! Incepe sa-mi placa durerea asta surda prin tot corpul. Sunt regina siropului de tuse! Muhaha! Si-mi place ca pot sa privesc cu sictir pe toata lumea. Sunt bolnava si va dispretuiesc. It's so much easier! Da-da-da!
Leia Mais30.08.2008
Sictir!
Am observat ca sictirul existential ma cuprinde din ce in ce mai tare si de la cate posturi aveam initial pe luna, si din astea mai taiam ca deh, mi se pareau penibile am ajuns sa scriu de abia numarul pe care-l taiam. Mi s-a scurs inteligenta undeva pe covor si cheful e undeva atarnat in cui alaturi de umbrela. Dar azi am decis sa-mi dau si eu cu parerea(sa ma plang) so here it goes:
1. Actiune de binefacere la Henri Coanda (organizatorul prefer sa-l pastrez confidential) pentru ajutorarea sinistratilor. Soare, pranz, 50 spre 100 de grade Celsius si noi suntem tinuti afara pentru ca paznicii "este" smecheri si au nevoie de aprobarea nu stiu cui si a mai nu stiu cui ca ei nu au de unde sa stie cine suntem. Suntem lasati sa trecem de bara ce baricada postul zeilor dupa aratarea listelor. Nimic. Trebuie inca una si inca una. "va rog mutati-va in spatele barei." What the fuck? Incep sa ma intreb daca nu am fata de Bin Laden. Stam. Iar. Inca jumatate de ora. Inca unul se plimba cu mana in sold si se uita cu sictir la fetele galbene din spatele unei bari pe care pana si un copil ar putea s-o sara daca isi pune mintea. Inca un oficial din partea organizatiei. Ia in masina doi. Acelasi raspuns sictirit. Nu se poate. Se dau jos din masina. Imi aprind a mia tigara si daca nu de la soare, de la nervi tot o sa fac explozie. Suntem lasati sa intram dupa o ora. Pe fundal se aude un coleg: "Nu domle. Nu o sa-ti iau nici un avion. " Concluzia: Nu incerca sa faci o fapta buna in Romania ca te arzi...la propriu.
2. Am fost pe la Adfel. Din pacate nu am mai prins si vizionarile insa per total a fost nice. Un batman si un superman plimbandu-se nestingheriti cu placute la gat de parca eram cu totii intr-un film american prost si mai urma sa apara Alba ca zapada cu ceata de pitici(ultimul pitic eu , ca sa ma integrez in atmosfera), un cadravru fals pe podea, putin creepy dar idee ok de la Discovery, o reclama la prezervative cu un corp si capul undeva pe scarile teatrului si sloganul "nu-ti pierde capul. foloseste prezervativul", o parasuta montata de cei de la sprite si o buda luminata fosforescent si amprentata multumita tot celor de la Discovery. ( se lansa ceva pe partea de Crime). Si sa nu uit de tipele de la "biroul de forme", atractia serii pentru indivizii ce faceau entorsa ba de la meci ba de la cate o pitzi pe tocuri. Cam astea mi-au atras mie atentia plus galeria foto din hol unde am vazut cele mai faine lucrari de publicitate neconventionala si pe care daca ma lasa sictirul o sa le pun pe blog.
3. Am vizionat Mamma Mia, film care mi-a aprins o pofta nebuna de Abba asa ca ma intorc la playlist si finalizez in mod sictiresc cu piesa mea de glorie, jale si dor.
14.08.2008
Leapsa de 2 euro
Mda...Nenea Tunaru mi-a trimis o leapsa care tocmai a costat-o pe mama 2 euro. Si mda...mama imi plateste abonamentul (emoticon cap plecat de rusine). Leapsa consta in a trimite un mesaj gol la 879 pentru a da 2 euro sinistratilor.
De ce am trimis mesajul? Pai pentru ca altfel nu puteam sa scriu postul asta. Mi se pare penibil sa zic ca eu sunt mai presus si tocmai ca sa nu fiu ca ceilalti nu o sa trimit. Nu pot sa zic ca am incredere in genul asta de actiuni pentru ca nu stii exact unde ajung acesti bani si stiu ca exagerez, dar genul asta de situatii imi aminteste de pariul lui Pascal. In cel mai rau caz cei 2 euro ajung in buzunarul deja plin al unui responsabil cu actiunea asta, iar tu pierzi 70 mii pe care oricum ii dadeai pe tigari, in cel mai bun caz nu imbogatim pe nimeni ci doar aducem un zambet pe fata unui nenea Ion cu cizme pana in gat. So...it's kinda obvious de ce am facut gestul.
Nu l-am facut din egoism asa cum preciza Tunaru pentru ca nu ma afecteaza cu nimic. Probabil ca m-as transforma brusc intr-o hedonista daca ar fi fost vorba de banii mei, dar nu e cazul.
So...revin la tigara mea dinainte, din culcusul meu protectiv si calduros, asigurandu-va ca nu o sa mai indrept nici un gand spre zona acvatica. Ma cunosc prea bine...
Leapsa merge mai departe la mantzy si razvi.
21.06.2008
Leapsa 2
De la nebloggerul absolut observati pe strada o persoana care face un gest necivilizat care nu va afecteaza neaparat direct dar care e, in principiu, necivilizat si faceti-i observatie. Leapsa poate consta si in povestirea unei situatii cand ai gandit despre unu sau l-ai facut necivilizat doar din frustrarea ca tu nu iti poti permite sa faci ce a facut el.
Mi se intampla des sa cred despre cate unul ca e necivilizat. E Bucuresti, for god's sake! Nu i-am zis nimanui pana acum ca e necivilizat. Cel putin nu pe tonul pe care ar trebui. Cel mai necivilizat gest, care ma streseaza la culme si cu care trebuie sa ma confrunt zilnic si care intr-o zi o duca la implozie e cel de la scarile de la metrou. Detest capitala numai pentru un gest.
Nu vi s-a intamplat des sa va grabiti si sa va ganditi ce bine ar fi sa aveti aripi numai sa zburati peste gloata careia ii e lene sa se deplaseze pe dreapta la scari? I mean, scrie clar: stationarea se face pe partea dreapta a scarilor. Mi se pare revoltator sa stai la usa, sa iesi in viteza ca sa ajungi primul la scari si apoi sa ce? Sa te odihnesti de la atata alergat pana la ele? I don't get it. De fiecare data ma jur ca o sa atrag atentia si niciodata nu o fac. Intre timp devin necivilizata si eu tipand cate un scuze, scuze si impingand destul de violent idiotul care a pus stapanire pe partea stanga.
Mi-as dori sa pot fi atat de nepasatoare incat cand vad ca sunt oameni care urca sau coboara, depinde daca afara de la metrou sau inauntru, pur si simplu sa ma opresc si sa-i vad in spatele meu pe restul ca piesele de domino. Pot sa accept cand vad cate un neghiob cu fata inchisa la culoare, dar cand vad femei la 30, 40 de ani si barbati la costum care fac chestia asta imi ies din minti!
Am ajuns atat de obsedata incat chiar daca sunt singura pe scara si nu ma grabesc nicaieri, merg in continuare. One day...i say one happy day nu o sa mai tolerez comportamentul asta de 2 lei in care unii se cred singuri pe lume si sa spun asa cum m-a indemnat Tunaru: Domle' ai facut un gest necivilizat!
Leapsa merge catre Irina. Si la oricine simte nevoia sa-si verse nervii.
Postări
