Mi-s tampa

Vinerea asta m-am certat cu internetul.
1. blogul meu a fost invadat de reclame de la Photobucket de la un amarat de sablon de arata mai ceva ca o sorcova amestecata cu un brad de Craciun si Paris Hilton imbracata, la un loc.

2. am fost jecmanita de 7 euro, online. O prietena foarte buna a intrat pe mine si a zis ca are nevoie urgent sa-i bag 10 euroi pe cartela. "E urgent, fata e urgent!". "Pixu meu, sunt la servici. Nu pot sa plec acusi." "Te rog, ca nu gasesc nicaieri pe aici". Stau eu si imi imaginez Clujul ca un fel de Vest Salbatic, ca o blonda ce sunt si imi zic: what the fuck, poate chiar nu au magazine! Ii zic de o alta persoana care sa fie acasa, de care ea chiar stie si-mi raspunde prompt ca nu poate. Povestea se potriveste de minune cu profilul celei de-a treia prietene care maniaca cu munca, nu iese din casa pana nu termina tot.

Ma caut in toata buzunarele si reusesc sa scot de-un zece euroi. Messu tipa in continuare ca e urgent, e urgent. In starea mea de semi-leguma, care daca nu mananca pana la o anumita ora incepe sa se zgaltaie din toate incheieturile, descopar la magazin cartela miraculoasa cu 15 mii mai scumpa decat eu aveam in buzunare. Transmit codul prietenei mele invizibile si-mi mai si cer scuze ca n-am avut 10 euroi. Ea tot imi repeta ca atunci cand vine in Bucuresti mi-i returneaza. O asigur ca nu-i problema, ca doar o iubesc netarmuit.

Seara aflu ca i s-a hackuit messu. That's what friends are for!