Aventurile lui Nica part 1

E atat de frumos sa fiu eu. M-as plictisi sa fiu altcineva. Pana si cu mine ma plictisesc si la o adica am personalitati cat pentru 10 oameni. Ideea postului astuia a fost sa impartasesc o patanie de-a prietenei mele cele mai bune numai cum ea mi-a interzis sa zic, povestesc iar de mine ca si asa eu sunt centrul universului.

Exemplu 1:
1. Am deschis fereastra google si am dat search, adica am tastat acolo frumos, ghiciti ce? Well...Google logic. Adica toate lumea cauta Google pe Google.

Exemplu 2:
2. Codul PIN, problema mea perpetua. Intr-o seara friguroasa ma duc eu frumusel spre bancomat. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, infig iar tigara intre dinti ca un adevarat Agent 007 ce sunt, ma bag cu totul in casuta aceea improvizata. Introduceti PIN. Uhmm...blank. Iar mi-am uitat PIN-ul. Mai incerc o alta combinatie. Nimic. Hai Tina ca n-ai bani si diseara mananci tigari. Cu o falca in cer si una in pamant ma duc acasa gandindu-ma ca intre bacnotele minunate si ghiftuiala stomacului cu ciocolata si popcorn statea doar amnezia mea temporara. La bloc alt cod. Tastez la interfon. Nimic. Tu-i mama ma-sii! Lecitina, bate-o vina! Iar tastez. Nimic. Codul pe care-l formez zi de zi devenise subit o ceata totala. Brusc se aprinde un beculet deasupra capului. Formam de fapt codul PIN. Strigate interioare! Scot cheia si ajung teafara in apartament. Povestesc "sotiei" mele cum am tastat codul si cum nu mi-l aminteam tocmai cand aveam nevoie. "si? Care e codul pana la urma?" " uhmm...Nu stiu. Stai ca ma duc inapoi la interfon!"

Va urma