16.07.2009

Castile bate-le vina

Oamenii care poarta tot timpul casti nu-si suporta propriile ganduri.

Mi-a ramas replica asta dintr-o comedie siropoasa, dar care se pare ca a aruncat si un lucru inteligent in amalganul de dialog fara sens.

Acum un an nu suportam oamenii cu casti. Ma pierdeam incontinuu si oricand aveam nevoie de indicatii descopeream cu stupoare ca nimeni nu ma aude. Trebuia sa ma plimb circa 5 minute prin multime sa studiez cine pare sa fie constient ca exista viata in jurul lui.

Acum am ajuns sa ma integrez perfect in peisaj intrucat singurul loc unde imi dau jos castile e buda. M-a enervat la culme replica aia,si oricum intrucat nu ma pot abtine sa studiez oamenii am descoperit privirile ratacite ale celor cu casti, plimbandu-se drept pe micul peron de metrou. Ignorand orice urma de viata umana, cu irisii pierduti in propria lume. Si din contra, par mai constienti de gandurile lor decat celelalte vietati marunte care pierd vremea vorbind despre absolut nimic.

Si tot imi apare intrebarea: oare ei sunt cei care fug de viata sau cei care o imbratiseaza prin cel mai la indemana lucru posibil?

3 comentarii:

truckme spunea...

Trouble With Life Is There's No Background Music...

Ce sens ar avea risipa de energie cheltuita cu enervarea, tensiunea, grijile cotidiene, plansetele si barfele, cand poti ignora toate aspectele negative, incercand sa-ti pastrezi o stare de spirit pozitiva intr-o lume cenusie?

Unknown spunea...

Ai un punct de vedere mai optimist asupra dilemei mele existenţiale:)) Problema mea e ca risipa aia de energie pe care o transformi într-un cântec, soundtrack al zilei, nu e de fapt o modalitate de a te ascunde de realitate si implicit de a deveni un las. Foarte fain citatul.

Unknown spunea...

*nu e de fapt o modalitate de a te ascunde de realitate si implicit de a deveni un las?