Nervi...multi nervi

Voi ce faceti cand ati ajunsul la capatul rabdarii? Cand se urca furia fix pana in varful firelor de par de simtiti ca cineva sa scalpeaza fara anestezie si va vine sa va smulgeti capatana si s-o puneti la loc de cinste in cuier? Caseta aia cu Happy Place nu ma mai merge si parca v-ati infinge dintii in zid numai de curiozitatea vreunei lipse de calciu.

Nu degeaba clacheaza unii. Te trezesti intr-o zi ca s-a pus asa caramida cu caramida o casa...nu, o vila...ba chiar un castel al frustrarilor zilnice si e de ajuns sa arunce cineva cu o pietricica si se duce naibii intreaga constructie. Perna, tocul usii, sacul de box, un tipat pe varf de munte nu-ti mai ofera nicio satisfactie si se produce un Zbang! de parca subit cineva ti-a dat un reset si orice ordine s-a pierdut undeva in vid.

Cele mai amuzante mi se par imaginile pe care le proiectam cand suntem nervosi. Cineva vorbea de niste bolovani de carton aruncati numai cu scopul instaurarii fricii, altcineva spunea de un cap izbit de masina si apoi o alta sfarmand resturile si disparandu-le in eter, un pistol care zdrangane zgomotos intr-o scafarlie, un meteorit ce rade totul de pe fata planetei si tu ramai singurul triumfator, batandu-te in piept cu un Na! Fraierilor! Culmea e ca avem atatea imagini cu noi busind, lovind, spargand, un Fight Club mental si dupa aia sa zambim tamp gandindu-ne la ceea ce ar putea fi si facandu-ne mustrari de constiinta cu un Bai io m-am cam tampit!

Ar fi o lume mai buna daca i-am da frau liber furiei. Zic eu.