Zile de dat cu capu'

Sunt unele zile pline de coincidente in care iti vine sa dai cu capul de ceva numai sa scapi de semne. Stii cand te gandesti insistent la un lucru si te bufneste in fata de parca "Na bai! Ce semne mai cauti?!"

Azi a fost una. Pentru ca am timp sa ma gandesc la multe in drumul meu de dimineata cu autobuzul si pentru ca mi-e greu sa deschid cartea cu o mana fara sa nu ma buseasca soferul cu capul de bara, logic ca-mi zburdau neuronii in voie spre domenii de o profunzime rara. Si cum ma gandeam eu asa la nemurirea sufletului si la "spiritualitatea" (nu mai e cul sa zici credinta) la care am renuntat nu prea demult, imi pica ochii pe cartea deschisa larg de o femeie ce sedea fara grija prabusirii la urmatoarea curba. Litere mari "Calea adevarata spre Dumnezeu". Phhh. Simt cum ma ard ochii de parca cuvintele ar fi fost apa sfintita. Intorc capul, muscandu-mi limba. Stau si ma uit in gol stapanindu-mi instinctul de a-i lua cartea si a-i racnii in fata: "Pune mana si citeste o carte adevarata!"

Urmatoarea statie, intra 2 femei de origine rroma si un puradel. "Think of pretty flowers, Tina". Sunt inconjurata de lucrurile care "imi plac" cel mai mult. Inghit in sec si-mi reprim gandurile de xenofoba si atee. Trec 3 statii si eu meditez in continuare la conditia rromilor, sprijinandu-mi privirea pe pagina cu titlul mare: "Ignoranta. Cum sa nu te mai simti ignorant". Logic ca te simti ignoranta daca ai astfel de lecturi, femeie! Puradelul tipa blocand cu mana usa autobuzului si facandu-l sa intarzie. Se aud cuvinte in rromani. Sunt in iad. Ma uit dupa scapare. Drumul e blocat de un batranel. A patra statie ma elibereaza de xenofobie. Mai ramane sa-l elimin si pe Dumnezeu din ecuatie. Inca doua statii si batranelul elibereaza culoarul. Pfiu! Ma asez linistita langa o mama cu doua fetite imbracate in roz. Sunt in zona inofensivilor si in sfarsit ma bucur de privelistea Splaiului.

Mama isi face cruce la vederea bisericii si le urca pe fetite in scaunul din fata. "Mami, Hristos e bun, nu?" Imi pocneste o vena. "Da mama". Cealalta fetita: "Eu il iubesc pe Hristos. Tu il iubesti pe Hristos?". "Da, Hristos e bun". "Uite mami Hristos e si aici?" Si arata probabil spre alt lacas sfant nedemn de luat in considerare de privirea mea ratacita. "Hristos e peste tot". " Si pe aici e Hristos, si aici". "Hristos", ingana amandoua. "Si aici, si aici e Hristos. " Trec inca 3 statii in care se cearta care il gaseste prima pe Hristos. Rasuna in tot autobuzul Hristos, Hristos, Hristos! Ma simt de parca ma uit la Mulholland Drive din nou, fara sa inteleg ce se intampla. Arat ca un emoticon cu linie dreapta in loc de gura. Ochii se plimba spre asfalt, cladiri, nume de cladiri, insa Hristos imi tiuie in timpan in continuare. Coboara fetitele. Liniste.

Ajung acasa, aprind tigara, bag piesa de mai jos sa-mi clatesc creierii si deschid mailul: "Pivotul Nationalei de handbal, Marian Cozma a fost injunghiat mortal de niste localnici de etnie rroma, sambata seara, intr-un club din Ungaria." Nu din nou!