Dormeau adanc sicriele de plumb

Alter: Si de ce e atat de minunat sa scrii?
Ego: Acolo esti acasa. Cand tasneste in simboluri negre veninul, freamatul si simti ca esti singurul om de pe pamant. Esti tu si un pix si restul nu mai conteaza. Piere pana si somnul si zgomotul surd al timpului care se rostogoleste ca un gat de gaina abia taiat.
Alter: Si ce se intampla daca nu mai scrii?
Ego: Dormeau adanc sicriele de plumb...
Alter: Patetic.
Ego: Viata dispare. Poti sa-ti imaginezi cum dispare viata?
Alter: Nu.
Ego: Esti un copil fara amintiri. Le creezi utopic si ti le insusesti. Iti pulseaza tot ce credeai ca a murit, iar incantarea aceea pe care ai simtit-o cand ai vazut prima ninsoare...Incantarea aceea e iarasi mar verde.
Alter: E iarna. Merele nu mai sunt verzi. Sunt de import.