Ce-as fuma o tigara

A doua zi de incercari de reducere a fumatului. In astea doua zile am acumulat 17 tigari in organism. Stiu ca nu pare cine stie ce, ca sa ma laud. Mai degraba cred ca am inceput sa scriu despre fumat numai ca sa nu ma mai gandesc la fumat. Remember ca pana la ora asta aveam peste 60 de tigari terminate.

Intotdeauna m-am gandit ca daca e sa vreau sa ma las, fiind femeia cea mai puternica de pe planeta asa cum ma consider de obicei, o sa fie un fas in marea de cacaturi ale vietii. Nu va speriati. Nu ma las de fumat. Tina Nicotina, porecla din liceu nu cade. Am mai avut o tentativa de asta, care m-a tinut vreo saptamana. Atunci probabil eram mai fericita (aka mai dobitoaca) de imi aminteam ca mi-a fost mai usor.

Daca ar fi s-o iau de la inceput nu as mai lua tigara aia de Kent intre degete intr-o toaleta de Copa in urma cu 5 ani. Nu pentru ca mi-e frica ca fac cancer, ca sincer nu imi e. Nu ca dau 3 milioane pe luna pe tigari. Ma afecteaza asa cum ma afecteaza momentan criza economica. Ideea sa fie ceva care sa-ti depaseasca propria vointa, sa fii subjugat de ceva atat de marunt, sa-ti fie stapan un betigas cat degetul tau inelar, asta e de fapt durerea mea! Intra direct in conflict cu orgoliul meu nemarginit. Si de asta am si luat decizia. Cand mi-am scapat de sub control dependenta incat sa tip la lume ca de ce ma rog nu ma lasa sa fumez cand abia imi stinsesem tigara, cand dupa o zi de stat fara tigari neuronii mei ingheata si stau hipnotizati parca asteptand fumul binecuvantator si raman blocata numai pe nevoia aia de tigara, atunci e ceva in neregula.

Ceea ce e cel mai trist e ca spre deosebire de curele de slabire, de posturile de Craciun cand iti spui lasa ca trebuie sa ma abtin putin, dar sa vezi ce satisfactie o sa-mi dea o pizza dupa, aici nu mai e cazul. Trebuie sa te abtii permanent. Iar ma intristez. Tigara e ca un parazit ce traieste in simbioza cu tine. Iti baga in cap ca orice s-ar intampla ea e acolo sa te calmeze, sa te binedispuna, sa-ti ia mintea de la griji. Si cand trebuie sa scapi de ea e ca si cum ti-ai taia un picior, jumatate de inima, o mana si restul comparatiilor poate continua. Ignorati stilul disperat al acestui post. Dau vina pe Nicorette.

Daca stau bine si ma gandesc de asta toate campaniile alea nu au niciun efect. Degeaba prezinti boli, morti, "placeri" lasate. Mie nu-mi pasa de astea. Si niciunui fumator nu-i pasa. Si aici nu vorbesc de cei care aprind ocazional o tigara. Ceea ce-ti pierzi o data cu tigarile e vointa, controlul, iar pentru persoanele mandre, care vor tot timpul sa aiba totul sub control, aia e durerea cea mai mare, ca nu mai au puterea de decizie, ci firicelele alea mici si cafenii ii ordona de fapt ce sa faca.

Toti fumatorii spun ca se pot lasa. Multi o fac...de mai multe ori. Campaniile ar trebui sa mearga exact pe ideea asta: Hai! Te provocam! Arata ca poti sa te lasi! Suntem siguri ca nu, nimeni nu reuseste.

V-am lasat. Ma duc sa ma dau cu capul de un perete, ca daca ma doare indeajuns nu o sa ma mai gandesc. La revedere.