Am lipici la misogini

In conditiile in care 18 ani am locuit cu misoginul de taica-miu, apoi mi-am tras un prieten cel mai bun, ce isi manifesta la fiecare 5 secunde superioritatea fata de specia feminina si apoi am nimerit intr-o firma preponderent masculina (acum nu mai e cazul ca au cam fugit)m-am educat sa fiu tot timpul en garde, sa fiu orice mai putin pretioasa, fragila si dulce. Pana cand mi-am dat eu seama ca lupta asta pe care o dadeam zilnic nu-si avea rostul. Nu zic ca acum nu mai raspund intepaturilor sau atacurilor, diferenta e ca o fac in gluma, fata de vremurile sumbre ale adolescentei mele cand trebuia sa ma cert ca femeile nu sunt numai de bibelou si ca barbatii s-au impus prima data prin Epoca de piatra prin simplul fapt ca erau niste brute.

E ca si in cazul oamenilor destepti. Dintotdeauna s-a zis ca oamenii destepti sunt modesti, ca ei nu simt nevoia sa se manifeste si stau la locul lor umili. Ei, ideea e ca oamenii destepti nu se manifesta pentru ca din contra sunt de fapt si de drept cam aroganti. Omul destept e constient de valoarea lui, simpatizeaza cu cei mediocrii care se chinuie si detesta prostii fuduli, incapabili sa vada unde le este locul in lantul trofic social. Un om destept nu ridica aproape niciodata vocea pentru a se impune, nu incearca sa epateze si aduce argumente pertinente de fiecare data, fara nervii de rigoare in cazul unui conflict, pe care va incerca oricum sa-l evite pana in ultimul moment.

Cam asa e si cu barbatii misogini si femeile. In clipa in care se trezeste cate una ca noi suntem destepte, frumoase si devreme acasa, mie personal imi vine s-o dau cu capul de ceva. Trecand peste glumitele de rigoare cu barbatii este porci, exista momentele acelea de seriozitate cand aud cate o individa laudandu-se cu cat de independenta sunt eu si cat de mult creier salasluieste in interiorul cutiei asteia de carton, exact atunci cand nu e cazul sa mentioneze acest lucru, incat imi vine sa ma duc direct la tata si sa dau mana cu el.

In momentul in care femeile nu vor mai simti nevoia sa fie egale cu barbatii, inseamna ca de fapt sunt. Vrem sa fim egale, inseamna de fapt si de drept ca recunoasteti ca nu suntem.

Dupa parerea mea "umila", trebuie doar te cunosti foarte bine, sa stii de ceea ce esti capabila si de ceea ce ai facut pana acum in sensul asta. Cu cat te educi mai mult, cu cat te axezi pe dezvoltarea ta ca si om, nu pentru a le tine piept idiotilor de pe lumea asta, ci pentru respectul de sine, cu atat nu le vei da apa la moara misoginilor.

Postul a pornit de la videocilpul asta: