Fericirea e un lucru mărunt

În această noapte am fost la Festivalul Internaţional de Pirotehnie din Bucureşti. Exceptând aglomeraţia din afara locului amenajat şi lipsa locurilor de parcare ( am căutat mai ceva ca Moise), spectacolul e genial! Nemţii s-au detaşat clar faţă de francezi însă asta chiar puţin contează. E o imagine rar întâlnită cea a unei mulţimi uitându-se spre cer cu zâmbetul pe faţă şi care dacă intri in starea respectivă efectiv îţi taie respiraţia. E păcat că simţim încântare în urma unor pocnituri în cer, pe deasupra create şi de om, însă dacă de asta e nevoie pentru a uita de probleme şi griji poate ar trebui să ne înconjurăm de artificii. Cu riscul de a fi patetică, pe mine m-au făcut să mă simt ca un prunc în ziua Crăciunului, şi ca să-l citez pe Midget " parcă tot spectacolul e pentru mine". E pentru pentru toata lumea. Duceţi-vă şi simţiţi un alt fel de fericire.

Later edit: O parte din ce am văzut aseară. Nu prea mă pricep la editat videoclipuri însă sper să vă placă.