Geometrie tarzie

Pe podea zace un mar verde. La stanga un laptop negru si niste fulgi de popcorn. Ma uit scarbita la haosul de pe covorul albastru. Un castron de salata alb cu pete verzi. Niste papuci albastrii langa el si o tigara aruncata oblic. Ma apuca iar sictirul fata de propria-mi dezordine. Imi imaginez cum vine un duh si dispar cu toatele si o sa fie iar liniste...pe covor. Luciu de buze patand in roz o factura pe care probabil am uitat s-o platesc. Fierul de calcat se rasfrange intr-o oglinda L’Oreal, iar in vibratie boxele fasnesc un ziar vechi de cateva zile. Privesc tamp. Nu inteleg nimic de pe covor. Ma dor irisii numai uitandu-ma. Nu asa ar trebui sa-mi arate covorul. Casc fixand foehnul.

Imi vine in minte ceva de armonie universala. Ma uit iar la albastru. Petele verzi potrivindu-se perfect cu marul, scrumiera incadrand papucii, tigara in parelel cu laptopul si fierul ca un rege ce se admira in simetrie. In partea dreapta nu e nimic. Doar o cana formand un triunghi cu linia deseurilor. Foehnul intr-un cerc format din factura, papuci si castron si tigara...e geometrie peste tot. La dracu! Armonia ma izbeste ca un granit in crestetul capului.

Nemernica e peste tot…chiar si atunci cand crezi ca ai pierdut-o definitiv. Te va gasi intr-o zi fie ea si pe un covor.

P.S. Cred totusi ca o sa mananc marul. Dupa ce-l spal, bineinteles !