Bucurestiul dauneaza grav sanatatii mintale

De cand am venit in Bucuresti (se implinesc 2 ani) am fost supusa celor mai dure probe de pastrare a sanatatii mintale. Nu stiu inca daca le-am trecut, pentru ca de fiecare data cand mai patesc ceva simt cum imi mai moare o celula de bun simt si vad o bula desenata deasupra capului, cu viitoru-mi sumbru si anume ca o sa sfarsesc intr-o zi pe o bordura, cu o balta de sange langa mine, razand spasmotic si adulmecand un inocent care a avut nenorocul sa-mi umple paharul!

Astazi alte probe de trecut. Iesind eu frumos de la metrou la Victoriei, satula pana peste cap de aglomeratia de la orele de varf dau peste un puhoi imens care nu se mai deplasa. Ce dracu putea sa se intample ca sa fim mai multi decat plaga lacustelor? Ei bine, se stricasera scarile rulante, domle'! Mamaaa, ditamai socul...NOT! Ceea ce m-a oripilat a fost ca puhoiul, gramada aia de oi ostenite, inconjurasera un biet mecanic care se lupta mai tare ca Sf Gheorghe sa le repare naibii o data, pe fundalul de injuraturi sau expresii pline de patos ca : "Bah, da' asta e nesimtire! Cum sa se strice scarile?" sau "Da repare domle o data, pai ce facem aici?". Asta micu' nu putea decat sa scape printre scule si transpiratie "Da le repar domle' ca sa puteti urca cu scara rulanta, dar trebuie sa asteptati, daca nu puteti sa urcati celelalte scari!".

Din puhoi ghiciti cati oameni se indreapta inspre scarile normale? 10. Da! Cate deste am la maini! Eu lovesc o gagica cu geanta( v-am avertizat ca eu si bunul simt nu mai facem casa buna ca inainte) care se credea vreo Venus din Milo de nu se clintea, ca sa pot sa-mi fac drum inspre scari si sa am sansa sa mai vad peretii garsonierei in viata asta.

Am cascat ochii mari inapoi ca sa ma asigur ca e realitate: da, puhoiul statea in continuare nemiscat, asteptand sa urce cu scarile rulante. O sa ajungeti niste obezi fratilor! Lenea asta care parca vi se pompeaza in vene de dimineata, cand nu pot sa trec de multime ca sa urc scarile la Stefan cel Mare si trebuie sa ma plasez la capatul metroului ca sa am culoar, lenea asta o sa va omoare! La propriu! Pentru ca intr-o zi, poate tipul ala blond si inocent cu ochii albastrii de statea proptit de butonul de alarma, poate fata aia care sta cu o mana lipita de perete si cu una tine o carte, poate femeia cu ochi blanzi, poate exact cel de langa tine o sa cedeze si o sa te lase mort cu cadavrul pe sine!

There! Ma simt mai bine acum. Va multumesc.