Cand am descoperit aseara ca una din piesele mele preferate si anume Stairway to heaven continea de fapt cuvantul Satan i kinda freaked out. Asa ca daca tot ni se baga mesaje subliminale pe gat cu o lingura mare, macar sa stim ce mancam. Unele sunt funny si rezultate din teoria conspiratiei pe care unii omuleti o au in cap, altele sunt ingrijoratoare.
30.05.2008
Mesaje subliminale
27.05.2008
Poveste de adormit fericirea
Fiecare traim o poveste...Unii intr-una cu balauri si feti frumosi...altii intr-una in care cauta tinerete fara batranete si viata fara de moarte...
eu...tot ma uit la drobul de sare...
Leia Mais
23.05.2008
Requiem for a dream
Am vazut si eu in sfarsit Requiem for a dream!Bineinteles ca mi-a scapat o lacrima la final si asta pentru ca e incredibil de trist ce face dependenta din om. Mergand pe aceasi tema perpetua a drogurilor si a altor derivati ai acestora (Traffic, Blow, Trainspotting etc)filmul are in plus o coloana sonoara geniala pe care am atasat-o mai jos. Nu o sa stau acum sa analizez toate aspectele psihologiei umane surprinse in film si a realitatii in care ne scaldam. Pur si simplu unul din cele mai triste filme pe care le-am vazut vreodata...
<
19.05.2008
Noaptea Muzeelor
Am fost si io la Noaptea Muzeelor ca sa ma cultiv un picut. Am reusit sa vad doar patru muzee intrucat la ora 1 cozile devenisera interminabile. E ciudat cum in timpul saptamanii cand m-am mai dus pe la Muzeul de Arta batea vantul frunza-n dunga, iar acum era full. Romanii sunt saraci domle.
Alta explicatie pentru numarul de 1000 de oameni pe metru patrat ar fi ca era un eveniment, o ocazie de a socializa si asta o spuneau fetele care pun pariu ca nici macar nu stiu diferenta dintre Enescu si Eminescu. Si sa nu uit de fetitele posh, siliconate in buze care venisera ca pentru prima data era cool sa vizitezi muzee.
Organizarea relativ proasta. Cursa speciala prinsa din viteza intrucat nu existau indicatori sau oameni care sa stie de ea, nici un ghid al muzeelor ci pur si simplu hoinareala de nebuna. Ar fi indicat sa existe un program comun sa vada tot omul la ce muzeu sa se duca prima data, care se inchide primul, care are ceva interesant si la ce ora, nu sa citesti cate un comunicat pentru fiecare muzeu in parte si sa-ti faci singur rezumatul.
In definitiv Noaptea Muzeelor e ceva ce merita trait si e foarte binevenita in aglomeratia asta de evenimente fara rost. Tot MNAR-ul ramane za best ever. Trebuie sa revad Antipa si sa check Cotroceni.
P.S. We got a T-shirt:D
Va las cu tablouasul care ne-a marcat pe mine si Iri.
Victor Brauner- Passivite Courtoise
16.05.2008
Fara fumuri
Ma trezesc frumusel de dimineata si deschid 9AM-ul.In sfarsit o veste buna. S-a inventat tigara electrica!! So...nu mai trebuie sa-mi fac griji ca va trebui de acu incolo pe vant, pe ploaie,pe grindina sa stau afara ca sa trag un fum.
"La prima vedere, aceasta arata ca si o tigara normala. Alba, cu filtru, avand aproape aceeasi lungime. Insa in interiorul sau se ascunde o camera de vaporizare ce transforma nicotina lichida in vapori ce sunt inhalati apoi de fumator. Aceasta inventie, spre deosebire de o tigara normala, este mult mai sanatoasa, desi pare un pleonasm. In componenta ei nu este decat un ingredient, si anume nicotina. O tigara normala are, pe langa tutun, peste 4.000 de substante chimice printre care si gudronul, principalul vinovat pentru bolile cauzate de fumat.
Tigara electrica este alimentata de o baterie, are un varf rosu ce imita tigara normala si gustul asemanator. Producatorii sustin ca aceasta poate fi folosita in locuri unde fumatul este interzis, pentru ca nu produce fum si nu este daunatoare celor din jur. Acestia dau asigurari utilizatorilor ca nu se pot imbolnavii de cancer pulmonar."
Mintea-mi plina de incantare si-a pus o intrebare: oare insa mai are vreun farmec o tigara fara fum. Cand ajung la tigara electrica imi dau seama de fapt cam cat de disperata sunt, intrucat ce-mi place cel mai mult la dependenta mea e felul in scot fumul. Il scot incet, rotocoale cand sunt melancolica, pe nari cand sunt nervoasa, prin coltul gurii cand sunt sictirita, in pulverizari repetate. Si-mi dau seama ca e universal-valabil. Deci o prima consecinta e ca nu mai transmiti nici o stare, ci pur si simplu tragi ca disperatul dintr-un cilindru alb. Pe langa asta singurul lucru care-l face pe un fumator interesant, boem, atractiv pentru nefumatori e exact fumul,care trebuie sa recunoasteti ca e uneori hipnoza.
Concluzie finala: totusi este trist in lume...
13.05.2008
Criticilor mei
Tin sa precizez de la bun inceput ca-mi place critica. Vreau de fiecare data feedback si apreciez sa mi se zica verde in fata. Asta ca sa nu intelegeti gresit ce urmeaza sa scriu eu aici.
Orice blogger stie cat de greu se scrie un post. Cel putin eu stau pe ganduri relativ mult inainte sa-i dau postare: e prea lung, sigur are o greseala gramaticala, suna penibil, prea multe patetisme etc. Si de cele mai multe ori ajung la concluzia finala: imi bag picioarele! Il public.
Si apoi astepti...constient fiind ca o sa existe macar o persoana care poate ca nu o sa-ti spuna in comment, ci pe mess unul din gandurile tale negre de dinaintea publicarii si o sa incerci sa te scuzi sau sa dai explicatii (sarace in argumente) pentru care ai scris ceea ce ai scris.
Cu totii scriem pentru ca vrem sa fim apreciati, adulati, sa ne fie ridicata in slavi inteligenta:)), cu toate ca tendinta generala e sa cauti mai intai greselile intr-un post, doar pentru a-ti mangaia propiul ego si apoi sa vezi partea buna.
Blogul nostru e parte din noi, e lumea noastra si de fiecare data cand ne-o invadeaza cineva ne simtim initial amenintati. Adevarul e ca e usor sa pui clipuri, sa dai poze sau orice alta forma impersonala, dar cand e vorba de un post subiectiv pana in maduva oaselor, gluma se ingroasa. Iar cand dam commenturi e aceeasi teama. Pentru ca ne-am creat o identitate, un brand si orice comment e in conformitate cu el. Cand cineva ne ataca commentul, ne ataca universul nostru mic si calduros.
Si daca va uitati pe bloguri, cei care detin un blog sunt mult mai rezervati in critici sau macar sunt mai bine argumentate decat cele ale non-blogerrilor. Vesnica problema raman insa anonimii. Omuletii astia sunt "sub nivelul marii". E prea simplu sa arunci cuvinte stiind ca nimeni nu te poate ataca personal. Stai relaxat sub frumoasa ta anonimitate ca nimeni nu-ti poate face nimic. Cand te adresezi unui anonim, simti ca te adresezi vidului. Sau cel putin eu asta simt. Si stau si ma intreb cum naiba poti sa fi atat de frustrat, complexat, speriat etc. incat sa te dai anonim? Macar creaza-ti o falsa identitate sa stim si noi ca vorbim cu "ice man", "baby girl" or smth.
In definitiv e usor sa-i critici pe altii, dar prea greu sa scrii ceva de valoare.
11.05.2008
Ma fascineaza japonezii
Esti in Japonia. Esti fericit. Lumea te invidiaza, te apreciaza, te viziteaza. Si tu ce faci? Adevarul e ca prea mult bine strica. Fericirea plictiseste...
10.05.2008
Meditand si aberand
Exista 3 cuvinte care-mi marcheaza existenta. Mama e primul. M-am nascut cu el in gura si-mi dau seama ca-i duc dorul pentru ca ma trezesc fetus in fiecare dimineata. Il folosesc acum in scopuri mai putin ortodoxe:P Al doilea e Dumnezeu care se mai transforma din cand in cand in dooooamneeee! E cuvantul la care-mi raportez existenta de prea multe ori si pe care-l invoc cand el e probabil pe o plaja la capatul Edenului cu un Mai Tai la soare. Numarul 3: dracu. Pentru ca ne ducem cu totii dracului!
Altele?
08.05.2008
Plangand
Asta e soundtrack-ul iubirii neimplinite. Cand ascult llorando il vad pe Eminescu intr-o camera obscura, il vad pe Joyce, pe Virginia Wolf, pe toti cu sufletul afara plangandu-si iubirea si aud fiecare lacrima cum se sparge atat de zgomotos si totusi neauzita de nimeni. Adevarul e ca iubirile adevarate sunt cele neimplinite...si poate ascultand fiecare virbatie, fiecare sunet putem simti macar o mica parte din ceea ce inseamna a iubii pe cineva mai mult decat pe tine insuti. Plansul artistei mi se pare bocetul intregii lumi...si ma gandesc ca in timp ce scriu aceste randuri undeva aproape de mine sau mai departe sunt o multime de inimi frante ce-si plang durerea...atat de multe...
Cafeneaua Actorilor
Cred ca cei care mi-au citit blogul stiu deja ca sunt fana Cafeneaua Actorilor. Azi in timp ce infulecam o salata Act 3 stateam iar si ma gandeam la genialitatea tipului din spatele acestui pub.
Stand io asa cu bucata de paine intr-o mana ma intrebam cam care e targetul acestui pub. La o masa erau doi tipi imbracati la costum de peste 40 de ani, vorbind afacereza in timp ce unu schita pe o foaie vreun plan ingenios de marketing. In spatele lor o tipa blonda cu un sirag de perle la gat, machiata discret doar pentru a-si masca cei aproape 30 de ani si cu barbia sus aratandu-si superioritatea. Langa mine, doi nemti se chinuiau sa-i explice chelneritei ca vreau bere draft. In spate doua hippies de 20 de ani luate la un loc, cu cate o bere in fata, injurand chelnerita. Inca vreo doua cupluri cuminti si indragostite. Cate un cap de emo din cand in cand, spargandu-se in figuri si fata mea psihotica, asteptand ca vreunul sa se impiedice si sa cada in freza lui tepoasa. Plus o masa de barbati ochind "bucatile bune" din restaurant plasati langa cea a Cristinei Cioran. Ce au oamenii astia in comun?
Varsta: daca poti numi cei intre 13 si 60 de ani target!
Venit: de la 150 de euro pana la 2000.
Studii: analfabeti, fara liceu, masteranzi, doctoranzi...un mix/ varza dezorientant/a.
Mult timp m-am intrebat de ce e tot timpul full in cafenea cand la o prima vedere toti venim din din alta poveste. Mancarea e geniala, recunosc, insa serviciul lasa de multe ori de dorit(except the gay waiters). Te duci pentru ca e un brand bazat pe relaxare, destindere, voie buna, dar mai mult de atat primeaza denumirea si anume cuvantul cheie: actor. Suntem uniti de ideea de actor. Suna bine: locul unde se intalneaua actorii, artistii, boemii, visatorii, creatorii de trenduri...aspiri sa fi ca ei, sa le furi din personalitate, din tot ceea ce reprezinta ei: modele, figuri de neatins, vieti traite la maximul artistic. Sunt chiar curioasa daca mitul asta ca actorii sunt cei care o frecventau pe timpuri e chiar adevarat.
Asa ca data viitoare ma inarmez iar cu fata mea de VIP, scot fumul pe nari ca o cool ce sunt si comand o salata Act 5 poate poate primesc si aplauze:D
06.05.2008
Cel mai ciudat film ever!
Am vazut la viata mea multe, dar muuuulte filme ciudate. Nici unul nu se compara cu Teeth!
Daca esti femeie primul gand care-ti trece prin cap este de ce m-am nascut normala? Lumea ar fi un loc mai bun daca am avea vagina dentata.In primul si in primul rand femeile ar fi la conducere pentru ca nu ne-ar mai fi teama de barbati. In al doilea rand cel mai mare cosmar al femeii si anume violul ar fi pura fictiune!
Daca esti barbat urmeaza sa-ti vezi cosmarul cu ochii. Si daca pana acum ai fost catusi de putin nemultumit, dupa Teeth ai aprecia mai mult ceea ce ti-a dat Dumnezeu, trust me!
In orice caz il recomand cu multa caldura pentru ca e cea mai neagra comedie ever si pentru ca pune in imagini fantezia multor femei:D
05.05.2008
Leapsa
Am primit leapsa de la nenea Tunaru si cik tre sa scriu 8 lucruri care-mi trec prin cap cand nu-mi propun sa ma gandesc la ceva anume.So...la ce ma gandesc io acum...
1. ma gandesc la nimic. e epuizant trust me.
2. de ce porcii nu zboara? vreau sa vad un porc cum zboara!
3. de ce toate tipele din secolele 18-19 ce purtau corset aveau sani mari? i mean how push up can u get?
4. vreau sa ma intorc la gradinita si sa ma bat pe scaunul roz.
5. daca se reunesc furnicile din apartament si ma iau in zbor? oare ar putea sa ma care? adik daca tunaru se tot gandea de cati porumbei e nevoie sa te ingroape in gainat io ma intreb de cate furnici e nevoie sa ma ridice de la sol...
6. ce tare ar fi sa aud gandurile oamenilor...si eventual pe ale mele...
7. cum ar fi fost sa cada dulapul cand statea una din noi sub el?
8. trebuie neaparat sa ma duc sa fac pipi. iar mi-e lene sa ma culc.
noapte buna tuturor
Leapsa merge mai departe la http://irinabulgaru.wordpress.com/,http://disteenct.wordpress.com/, http://decesipentruce.blogspot.com/, http://expresiv.wordpress.com/, http://vorbelemele.com/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
