17.03.2009

My Statistician Could Have Painted That!

Intotdeauna mi-a placut arta. Nu recunosc artisti celebri si nici nu ma dau cunoscatoare. Eu sunt avida dupa starea pe care mi-o induce o pictura, un desen, o fotografie si nu ma intereseaza de obicei cine a pictat sau cati euroi m-ar costa respectiva pictura. Adevarata arta este cea care-ti ridica parul de pe maini, e efectiv o stare bruta de euforie instalata pentru acele cateva momente in care stau hipnotizata de o curba, de o pereche de ochi inlacrimati sau de un punct pe o foaie. E proiectia propriului meu eu si propriilor mele senzatii pe care de altfel in sinea mea nu le gasesc o forma, o expresie.

Si cum va exista intotdeauna intrebarea ce este arta si ce nu, am dat peste un quiz care-si pune exact problema asta. Bine, e vorba de arta moderna si de pana unde poate merge abstractul, aspect aplicabil si in literatura.

Ideea e ca nu o sa va mai simtiti prost cand veti fi intr-o galerie si vedeti ceva de genul:

Piet Mondrian

Compoziţie cu roşu, galben şi albastru
1921

Puteti vedea cum coltul din stanga sus se completeaza cu cel din dreapta jos, echilibrul si amestecul perfect al culorilor.

Criticii vad influente calviniste si hegeliene, dar este dificil sa se opreasca numai la acestea. Autorul spune: "Eu construiesc linii şi combinaţii de culori pe suprafeţe plate, ca să exprim frumuseţea generală cu conştienţă maximă. "

si voi scoateti porumbelul "Eu nu inteleg" care bineinteles se va propaga pe holuri in ecouri de ai senzatia ca pana si peretii tipa "Blasfemie!".

Vedeti statisticile raspunsurilor aici.

Leia Mais

03.03.2009

Hai noroc!

Azi dimineata un batranel in statia de tramvai ma imbia la cantar cu sintagma: "Hai la cantar sa-ti aduca noroc. " Avea si o rima ceva cu pe tot anul si cu primavara, dar cum memoria mea scurta nu poate inregistra mai mult decat ca s-au scumpit iaaaar tigarile, nu o pot impartasii.

Mi-am amintit de taica-miu si de faptul ca mi-a zis ca nu e bine sa invoc norocul. Bine, motivele pentru care nu am voie sunt luate din invataminte in care eu nu cred, vezi aici, insa nu pot sa zic ca am sa inteleg vreodata treaba asta cu norocul. Probabil si din frustrarea mea ca eu nu am parte de asa zisul "noroc" si ca pentru fiecare rahat trebuie sa-mi dau silinta sa-l castig. De norocul in dragoste nici nu are rost sa vorbim pentru ca e de ajuns sa pun !#%@&)^! si intelegeti voi ideea.

Nu pot sa inteleg toate ritualurile astea cu hai sa ai noroc: ba culege trifoiul, ba atinge mielu, ba pune vasc, ba sari capacul cu nu stiu cate gauri, ba cumpara-ti o amuleta. Ar trebui sa se scrie o carte intreaga cu cate trebuie sa facem zilnic ca sa avem noroc pentru ca eu sunt extrem de confuza. Si de ce puii mei sunt oamenii atrasi de ideea de castig intamplator? Mi se pare calea mai usoara aia pe care stii ca ai mers singur pe picioarele tale, neasteptand sa-ti pice din cer o caruta cu bani. Nu de alta, dar la cat noroc am eu, fix in crestet mi-ar ateriza.

Leia Mais

21.02.2009

Evadeaza

Ce ar fi daca in timp ce te uiti la un film, ori de cate ori ai da pauza ai vedea o pictura?


Khoda from Reza Dolatabadi on Vimeo.


Mai multe detalii aici.

Leia Mais

19.02.2009

Infiintam o noua categorie

Daca nu ati citit pana acum blogul, inseamna ca nu stiti de Irina. Irina este muza mea (primul post tot sub influenta ei a fost scris), izvorul meu nesecat de inspiratie si viitoarea mea sotie. Citatul in legatura cu criza economica "Mie-mi merge bine. Mai multi oameni mor de cand a inceput criza. Deci domeniul meu e sigur" tot ei ii apartine.", pentru ca Irina, entitatea care imi invadeaza spatiul vital in fiece zi pentru ultimii 10 ani este grafician la pompe funebre. Si pentru ca sunt prea multe perlele pe care capsorul ei blond le scorneste si de care ma bucur numai eu, astazi infiintez categoria "Cugetarile Irinei".

Cugetarea zilei: "Ma simt intr-un mod ciudat atrasa de poseta mea. (originalul: "I feel strangely attracted to my purse!"). Desi e cam kitch. E ok ca-mi place pielea de sarpe mov?"

Eu aka sictirita: Ar cam trebui. Tu ai cumparat-o!

Leia Mais

16.02.2009

Icoana cu picioare lungi

Aseara am aflat o poveste frumoasa despre faptul ca totul e comunicare ( m-a urmarit fraza asta toata facultatea).

Doi straini se vad zilnic in statia de tramvai. Se aseaza unul langa altul de fiecare data si se privesc in ochi fara sa rosteasca vreun cuvant. Isi zambesc la urcare si isi fac cu ochiul la coborare. Rad impreuna atunci cand pe cineva il apuca sughitul si se intristeaza la gandul ca se vor revedea abia maine. In acelasi tramvai, la aceeasi bara, tinandu-se strans si cu privirea inclestata in a celuilalt. Fara cuvinte. Sunt constienti ca daca ar spune ceva, toata vraja intalnirilor lor matinale ar disparea si ar cobori in realitatea unui mijloc de transport in comun prafuit si cu miros umed de transpiratie. Ei prefera sa se priveasca in continuare...

Dupa un an, strainul asteapta in statie. Pe ecran aceleasi anunturi rosii in cifre. Stie ca se va urca ca in fiece zi si o sa stea alaturi de ea. Iar o sa rada si iar se vor despartii la a doua statie cand el va cobori, lasand in urma doar o urma de parfum si o pereche de ochi rataciti pe geam.

Ea insa azi nu va mai prinde tramvaiul.

Leia Mais

11.02.2009

Leapsa sexi

Am primit de la wraith una bucata leapsa care suna in felul urmator: Carmen Harra, o tanti celebra pe la Hollywood a previzionat ca un “barbat atragator ar putea ajunge la conducerea Romaniei. Care ar fi identitatea lui?“. Daca nu mi-ar pica ochii in gura de somn, probabil ca as face o lista cu toti barbatii sexosi la care visez in timpul liber (plus ca zilele trecute era pe LCD-ul de la minunata statie Gara de Nord un top cu barbati ce au pozat in lenjerie intima de era sa scap cartea mea gay si roz din mana), daaaar pentru ca degetele imi spun ca ar fi cazul sa se aseze pe perna o sa ma rezum la 2.

Primul care-mi vine in cap la capitolul de barbati bine e Virgil Iantu. Nici nu stiu daca mai apare la TV(mai exista Megastar?). Tot ce-mi amintesc e ca avea niste dinti sanatosi si... i'm a sucker for smiles. Plus ca se descurca bine cu copiii, iar poporul roman e unul de copii: mancare, somn, mancare, somn. Asa ca presupun ca am fi fericiti cu el.

La politichie nu ma pricep, daaaar eu zic ca Geoana ar mai fi o varianta. De ce? Pentru ca dupa ce m-am documentat despre sus numita Carmen, barbatul ce va conduce poporul nostru latin are ca initiala litera M. Si pentru ca pe Geoana il mai cheama si Mircea, clar el este. Foarte logic, nu? Propunerea mea nu se bazeaza pe faptul ca e singurul politician cu M. pe care-l stiu eu, nuu!

Insa mie sincer nu prea imi place de Carmen tanti asta. Adica cum un barbat atragator? Dar o femeie ce are? Pana si in previziuni aberanto-onirice barbatii conduc? Nu e drept domle', nu e drept!

Si pentru ca trebuie sa dau mai departe, tam-tam Zaky si Tunaru.

Leia Mais

08.02.2009

Zile de dat cu capu'

Sunt unele zile pline de coincidente in care iti vine sa dai cu capul de ceva numai sa scapi de semne. Stii cand te gandesti insistent la un lucru si te bufneste in fata de parca "Na bai! Ce semne mai cauti?!"

Azi a fost una. Pentru ca am timp sa ma gandesc la multe in drumul meu de dimineata cu autobuzul si pentru ca mi-e greu sa deschid cartea cu o mana fara sa nu ma buseasca soferul cu capul de bara, logic ca-mi zburdau neuronii in voie spre domenii de o profunzime rara. Si cum ma gandeam eu asa la nemurirea sufletului si la "spiritualitatea" (nu mai e cul sa zici credinta) la care am renuntat nu prea demult, imi pica ochii pe cartea deschisa larg de o femeie ce sedea fara grija prabusirii la urmatoarea curba. Litere mari "Calea adevarata spre Dumnezeu". Phhh. Simt cum ma ard ochii de parca cuvintele ar fi fost apa sfintita. Intorc capul, muscandu-mi limba. Stau si ma uit in gol stapanindu-mi instinctul de a-i lua cartea si a-i racnii in fata: "Pune mana si citeste o carte adevarata!"

Urmatoarea statie, intra 2 femei de origine rroma si un puradel. "Think of pretty flowers, Tina". Sunt inconjurata de lucrurile care "imi plac" cel mai mult. Inghit in sec si-mi reprim gandurile de xenofoba si atee. Trec 3 statii si eu meditez in continuare la conditia rromilor, sprijinandu-mi privirea pe pagina cu titlul mare: "Ignoranta. Cum sa nu te mai simti ignorant". Logic ca te simti ignoranta daca ai astfel de lecturi, femeie! Puradelul tipa blocand cu mana usa autobuzului si facandu-l sa intarzie. Se aud cuvinte in rromani. Sunt in iad. Ma uit dupa scapare. Drumul e blocat de un batranel. A patra statie ma elibereaza de xenofobie. Mai ramane sa-l elimin si pe Dumnezeu din ecuatie. Inca doua statii si batranelul elibereaza culoarul. Pfiu! Ma asez linistita langa o mama cu doua fetite imbracate in roz. Sunt in zona inofensivilor si in sfarsit ma bucur de privelistea Splaiului.

Mama isi face cruce la vederea bisericii si le urca pe fetite in scaunul din fata. "Mami, Hristos e bun, nu?" Imi pocneste o vena. "Da mama". Cealalta fetita: "Eu il iubesc pe Hristos. Tu il iubesti pe Hristos?". "Da, Hristos e bun". "Uite mami Hristos e si aici?" Si arata probabil spre alt lacas sfant nedemn de luat in considerare de privirea mea ratacita. "Hristos e peste tot". " Si pe aici e Hristos, si aici". "Hristos", ingana amandoua. "Si aici, si aici e Hristos. " Trec inca 3 statii in care se cearta care il gaseste prima pe Hristos. Rasuna in tot autobuzul Hristos, Hristos, Hristos! Ma simt de parca ma uit la Mulholland Drive din nou, fara sa inteleg ce se intampla. Arat ca un emoticon cu linie dreapta in loc de gura. Ochii se plimba spre asfalt, cladiri, nume de cladiri, insa Hristos imi tiuie in timpan in continuare. Coboara fetitele. Liniste.

Ajung acasa, aprind tigara, bag piesa de mai jos sa-mi clatesc creierii si deschid mailul: "Pivotul Nationalei de handbal, Marian Cozma a fost injunghiat mortal de niste localnici de etnie rroma, sambata seara, intr-un club din Ungaria." Nu din nou!

Leia Mais