August Rush

Tocmai am vazut unul din cele mai frumoase filme ever!Saru mana Noemutz! August Rush e filmul de care vorbesc si din punctul meu de vedere e mai mult o simfonie pusa in scene, simplu respira prin toti porii muzica. August Rush e despre viata, despre regasire, despre dragoste asa cum o vedeam in basme. Cred ca ar fi de ajuns doar sa inchizi ochii si sa asculti filmul, sa-i auzi muzica si sa-ti zboare gandurile spre locul acela unde totul pare ca un puzzle completat, s-o lasi sa te duca unde poti sa afirmi sus si tare: sunt exact unde trebuia sa fiu.

Povestea e cam asa: un copil, geniu al muzicii, incearca sa-si gaseasca parintii pe care nu i-a intalnit niciodata prin muzica lor. Sa auzi un om fara macar sa-l cunosti, sa-i auzi muzica lui, cantecul pe care-l purtam fiecare in noi, e un dar pe care multi din noi l-am pierdut. Si e trist ca nu mai avem capacitatea de a asculta, de a simti fiecare sunet in tacere.

Muzica poate veni de oriunde. Muzica pe care o simte un pictor cand il loveste acel fior si se daruieste unei panze, muzica pe care un poet o insira in simboluri negre, muzica pe care o simteai cand soarele se lovea incet de crestet cand erai copil si alergai fara sa stii incotro te indrepti. E trist cand nu mai auzi muzica, cand ti-ai pierdut cantecul si nici macar nu ai realizat cat de liniste, cat de goala e tacerea ta acum. Atunci se instaureaza sentimentul de pustiu, de dureros pe dinauntru si desi habar n-ai de ce, nu mai auzi. Atunci de abia realizezi ca ti-ai pierdut sinele, nu-ti mai ai propria persoana.