Ascult Vama Veche, singurica in garsoniera de 11 mp2...calmul dinaintea furtunii (Stiinte Politice). Si nu stiu de ce imi amintesc de vremuri trecute...demult trecute. De vremurile copilariei mele obeze. Toata lumea se crede acum matura, serioasa, responsabila. Nu conteaza ca majoritatea deciziilor si lucrurilor pe care le facem reflecta cu totul altceva, atata timp cat suntem perceputi astfel. Care e ideea postului, asta inainte de a devenii patetica, asa cum probabil o sa-mi reproseze o persoana draga mie (de cele mai multe ori)? Ca pentru un minut doua cat cititi cuvintele astea sa retraiti starea aceea de bine pe care v-o da orice lucru ce va aminteste de copilarie. Uite, mi s-ar parea foarte tare o campanie de reintoarcere la copilarie. O campanie care sa promoveze valorile, gesturile, jocurile copilariei. O campanie care sa ne faca intr-adevar fericiti. Sa vad la metrou in loc de "Bazzaconi, biscuiti de caterinca" sau cum mai suna reclama aia tampita ceva de genul: "Cand te-ai dat ultima oara in leagan?" sau " Deschide televizorul pe Cartoon Network", "Te apropii de casa? Fa un ingeras in zapada si dupa aceea intra la caldura." Bineinteles ar fi ceva mai cizelate ideile, dar in principiu cam asta ar fi. Chiar cred ca daca macar o data pe luna am face ceva cu iz de copilarie, am scapa de un rid de pe frunte. Am mereu in cap imaginea cu fostii mei colegi de liceu napustindu-se la catedra cu ocazia donarii unor jucarii copiilor mai putin norocosi. Imi amintesc rasatele, bataia pe arcul acela colorat care se plia, fetele tipand ca au avut si ele o Barbie. Si-mi amintesc cum ne-a gasit profesorul, pe banci aruncand cu mingi de cauciuc unii in altii si intrecandu-ne in cine a avut cea mai mare colectie de surprize Turbo. Turta dulce, ratele si vanatorii, saniusul, slujbele de pomenire a porumbeilor, Mos Craciun, flori fete si baieti, v-ati ascunselea, desene animate. Astea au fost copilaria mea. Daca pentru voi a fost altfel, tell me about it! Tina, promoter al copilariei.
16.01.2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
22 comentarii:
Eu cred ca ai o problema:))
Numai una? Detaliaza...
Detaliem: esti dementa de-a dreptul,de-a dreptul superba, esti tina,esti tinutz, tinutza, copil, visatoare, devoratoare de...(stiinte politice:P), exibitionismul in persoana, esti toata, esti deloc-gri, esti vodka, esti tigari...esti o problema. iti dai seama ca acum doar incerc sa te fac sa simti ca nu mai incapi in pielea ta de bucurie, nu? O sa aduc si eu copilaria pe blog in curand...see esti muza:P
eu nu tin minte faza din liceu dar daca zici u... cat despre amintitul de copilarie suna bine.. asa gri... mie mai mult imi place ideea de campanie de reintorcere... desi as vedea-o folosita in scopuri economice... exemplu inghetatei aleia, napoca sau cum se numea? aia cu gustul copilariei.
aia kiar facusera cva de genu asta cu sotron si asa mai departe... kiar reintorcerea la copilarie era si ideea lor. na ca nu esti originala! :))
Stiu de campania de la Napoca. Si eram sigura ca o sa zici ceva de ea. Esti previzibil domnu Tunaru. Intr-adevar era vorba de o reintoarcere la copilarie. Chiar am si sarit pe sotronul de la Unirii. Ideea mea era intr-un fel sau altu o dezvoltare a conceptului de la care a pornit campania Napoca. Eu vreau ceva mai mult de un spot in care un tip mananca un parfait sau un simplu sotron la pasaj. Eu vreau amploare, vreau sparks, vreau boom!Tunaru...cand o sa devi sefu la toti o sa ma ajuti sa fac din copilarie, un adevarat brand! Mama ce tare suna asta!
Ai inceput sa te lasi de vicii, ai inceput sa inveti, sa nu mai iesi din casa, si pe deasupra te intorci spre copilarie. Psihologic vorbind, ai suferit o trauma. :) Toaaata lumea plange dupa copilarie si toata lumea, in acelasi timp, se rusineaza si condamna cand cineva se poarta "pueril". Hotarati-va. Ne maturizam, ramanem copii sau incercam si noi sa le imbinam, doar asa...cat sa ne fie bine? Eu votez pentru tara tara vrem ostasi in weekend-ul asta.
nu mi-a placut niciodata jocul asta? BUT...eu vreau "fete, filme sau baieti". Ah, ce emotii aveam la jocul asta!! Sa va povestesc si de cainele meu LABUS?!?:d
Uuuu...let's do it! Deja ideea mea prinde contur! I'm a genius!
Deci pana la urma ce joc ramane? Tre sa supunem la vot! Mie imi place mai mult Flori fete sau baieti, ca de la tara tara vrem ostasi ma alegeam intodeauna cu vanatai. Cat despre Labus...nu vreau sa ma gandesc ce a patit.
Nu mi-a placut niciodata tara tara vrem ostasi. Nici nu am jucat de prea multe ori. Imi place ce fel suna. Suna aa...a.... copilarie. Putem sa jucam Chit si Miau. --> daca aveti vreo dragoste secreta, acum aveti o sansa sa o sarutati. :)
Nu a patit nimic...doar ca dupa 12 ani, natura si-a exercitat puterea. Totu-i trecator, nu? Pana si copilaria:) Vrand, nevrand...Nu ne impiedica nimeni sa ne jucam, dar ca si jocurile, copilaria are alt nivel acum. Hai sa inventam jocul nostru de suflete copilaroase capturate in trupuri de oameni mari!
Si mai tii minte knd ne jucam la catedra :)) jocul ala cu mainile..super tare, ce ma mai enervam la ala, sau knd jucam BULLSHIT :)) God ce-mi mai placea sa mint, si inca-mi place :D
Faza asta cu copilu captiv in trup de om mare mi se pare un pic cliseatica. Nu incerc s-o fac pe desteapta acu:P Cei care sunt copii se vor juca mereu si-si vor aminti mereu cu drag de copilarie.Si se vede din prima cine are suflet de copil si cine nu. Cei maturi, seriosi, responsabili isi amintesc si ei cu drag de copilarie, dar din punctul meu de vedere, o neaga intr-un fel sau altul. Nu cred ca tin copilul din ei captiv ci pur si simplu nu considera ca este nevoie de el. E liber sa iasa la suprafata ori de cate ori vrea. Doar ca n-are ocazia. Si tocmai de asta e necesara o campanie de promovare a copilariei. Pentru a arata ca nu-ti trebuie o ocazie, un motiv, un anumit colectiv ca sa fii copil.Cred ca iau prea in serios copilaria:)
Cred ca nu ai prins ceea ce vroiam sa spun. Bineinteles, ca toti isi amintesc cu drag de copilarie. E absurd sa iti blochezi amintirile. Poate ca unii o fac, dar nu ma intereseaza acest aspect. Revenind la cele spuse de mine si anume "copil captiv in trupuri de oameni mari", doresc sa subliniez ca nu mai aratam ca niste copii, ne putem comporta ca atare, ne putem elibera fara nici o problema, dar tot infatisarea de oameni mari o sa o avem si tot o sa incercam sa ne asumam niste responsabilitati pentru ca deja am trecut la alt stadiu. De asemenea, doresc sa subliniez ca a dori sa te comporti ca un copil, a fi copil,tot ceea ce insiram noi aici este un cliseu. "Am uitat sa ne amintim de copilarie"-cliseu. "Am uitat sa ne oprim sa meditam"-cliseu. Si lista continua. Sa va spun cu ce jocuri se preocupa copilul din mine la acest stadiu: Politistii!, I have never ever, Bitchy Bitchy, Buffalo...si nici nu-mi amintesc cate. Sunt jocuri de actualitate, pe care presupun ca le gasesti doar intr-un anumit mediu. Ma joc des. Invat alte jocuri. Inca fac asta. Imi amintesc de copilarie. All this things appear natural to me. Nu stiu cand a aparut "tragedia" ca nu am mai fi copii.
Eu am o problema cu fraza asta cu copilul captiv din mine. Probabil pentru ca si eu am folosit-o de foarte multe ori pana si-a tocit sensul. De aceea m-am legat de chestia cu suflete copilaroase. Intr-adevar avem fete de oameni mari( unii, nu eu:P)si ne purtam adesea ca niste copii. Si sunt intr-adevar multe clisee legate de copilarie. Insa nu cred ca am ajuns la stadiul in care sa afirmam despre copilarie si ideea de copil ca fiind clisee. Cred mai degraba ca maturitatea e cliseatica. Acum nu sunt eu o autoritate in ce este cliseu si ce nu. Si nu-mi place sa ma aventurez in discutii din domeniul lor, chiar daca am lasat impresia asta. Cat despre "tragedia" ca nu mai suntem copii...Nu am zis ca ar fi o tragedie. Din contra..a devenit o tragedie ca suntem de multe ori copii. Vezi fraza de care mi-e teama ca de dracu: Maturizeaza-te!:) De asta ar fi fain sa facem copilaria cool. Sa ne laudam cu faptul ca suntem copii!
Cred ca trebuie sa beau mai multa cafea. Nu am zis ca ideea de a fi un copil este un cliseu, discutiile despre acest lucru devin clisee. Si daca vreau toate sunt clisee. Uite asa decid eu.Poate exista o problema in a intelege cand trebuie sa fim copii si cand nu.Poate sunt necesare mai multe fapte decat vorbe.Anyway o campanie gen -hai sa ne jucam de-a copii- ar merge de dragul artei, zambetelor si ce mai vreti voi. Credeam ca reprosezi umanitatii ca a uitat sa mai fie copii, de asta am apelat la tragic. Vad ca te aventurezi destul de bine.
Sunt de acord cu adaptarea la situatie de care vorbesti tu. Asa e. Cred ca si eu tre sa beau mai multa cafea ca vad ca ne batem cap in cap. Tu zici ceva, eu inteleg altceva. Poate am o zi blonda. Don't know. Imi si cad ochii in gura de somn. Dar eu tot imi sustin campania. Fie ea de dragul zambetului, artei sau a whatever. Dar in primul si in primul rand o sustin de dragul meu!Nah! What r u gonna do, huh? Bring it on!:))
P.S. Vreau si eu jocurile!
Pai sa vad desfasuratorul campaniei si poate mai vb. de ce o sa fac eu:p Iti lansez aceasta provocare si poate are si un rezultat. Think about! Jocurile se pun in practica...daca vrei sa te joci pe calc intra pe triburile.com:D I play this game too. O sa te invat Bitches Bitches intr-o zi.
Io cred mey gagici ca deja jucati o varianta noua de Bitches Bitches. Haidetzi copii sa lasam deoparte toate intepaturile astea puerile si sa comentam pe un post mai original [Era o gluma CapPupacios! legat de bitchiness...u know i wuv ya]. I come in peace!
Trimiteți un comentariu