Mama

E aproape 12. Se uita cu ochii palizi in gol si ridurile parca ii mai dispar. Tine poseta strans in maini reci si uscate de Axion. Nu schiteaza nimic. Doar sta si se uita la propria reflectie. « Trenul stationeaza 10 minute ». Nu aude si colturile gurii i se indoiesc din ce in ce mai mult intr-o grimasa de tristete care ii cuprinde tot corpul si pare sa o doara fiecare por, fiecare papila, fiecare fir de par. Probabil isi aminteste de tinereti verzi cand se visa in costum negru, fluturandu-si-si cheile de la masina…si acum…are clipe cand nu se recunoaste, e o straina cea care sta pe scaunul portocaliu si numara secundele pana cand o sa-si poata vedea copii dormind.

Sigur o stiti. Ati vazut-o de atatea ori. E femeia aceea prea obosita sa mai inghita in sec, e mama care atipeste cand se deschid si se inchid usile metroului, e mama cuiva, e mama ta, e mama noastra, e mama tuturor...

Check the clip si data viitoare cand o mai vedeti…si sigur o s-o mai vedeti…uitati-va la ea asa cum merita privita :)