Cineva mi-a tipat in ureche aseara ca am numai 20 de ani si iar am dat replica mea preferata: I'm too old for this shit! Probabil sufar de astenie pentru ca sunt a dracului de melancolica (asta numai cand nu se afla vreun barbat in preajma:P) si imi tot amintesc de tineretile mele verzi de prin liceu si ma simt de-a dretul batrana. Nu cred ca e persoana careia sa nu-i fie dor de vremurile alea.
Liceul pentru mine a fost locsorul acela unde am descoperit niste oameni minunati, unde ma ascundeam dupa toalete publice sa fumez sa nu ma prinda diriga, sau imi bagam tigara pe dupa fund de ziceai ca mi-a luat foc sezutul, unde se dansa in pauze un copac cu flori si se juca palmele pe catedra sau cate un trombon in care toata lumea devenea paranoia.Liceul e perioada in care ne pretindeam adulti cu probleme existentiale atunci cand ne pica cineva cu tronc si cand pauzele erau prea scurte pentru a fugi la barul cel mai apropiat pentru o ciocolata calda si un kent. Ideea e ca anii aceia marcati de un dramatism exarcebat sunt cei care arata cine esti de fapt.
Mi-e dor de momentele in care o zuza se dadea cu fond de ten galben si-si machia buzele vinetii doar doar ne-ar da si noua drumul de ore pe caz de boala, cand ma imbracam in cearsaf la latina, sau cand dadeam buna ziua "simtita" profesorului de la care chiuleam si ma bateam pe cate un covrig de la magazinul din scoala, ca acum sa fac nazuri daca painea de la sandwich nu e neagra.
Sentimentul ca esti liber ca pasarea cerului (mai putin cand te suna mama pentru a mia oara sa te intrebe unde umblii)si ca viitorul poate sa astepte, ca tot ceea ce conteaza e sa nu iei 2 la economie sau sa treci cate o teza pentru care nu dormeai vreo trei zile, sunt acum undeva pierdute pe un drum de 4 ore cu rapidul de ora 7. Stiu ca toata lumea are cate o amintire daca nu superba, macar frumoasa legata de liceu, asa ca do share it:P
Postări
14 comentarii:
Printe atatea motive firesti pentru care am vrut sa iti las comentariul asta, pe locul trei se afla cel prin care iti multumesc ca mi-ai adus aminte ca prezentul nu a fost intotdeauna o grija continua. Pe primul loc se afla, inevitabil, faptul ca nu mai tin minte de cand nu am mai plans asa de mult gandindu-ma la tine (poate doar atunci cand mi-ai spus la telefon ca nu te sun decat daca imi aduc aminte k existi, cand eram eu la mare, la venus). Al doilea loc este ocupat de toate cafelele de doi lei din pasco, de ice chocolate din journal care avea un gust mai rau decat pipi de caine, de primele tigari din buda de la copa, de dansurile salbatice din jaful de scai, care a luat foc, saracutzul, in general, de fiecare secunda cand eram impreuna si pe care sunt acum atat de geloasa si furioasa. Mi-e dor de tot, toti si toate...Dar nu pot decat sa plang ca proasta acum si sa imi rog unghiile de ciuda ca timpul asta nu poate fi intors oricat ai injura si ai bate cu pumnul in masa cum ca in liceu, totul era roz...Iti dedic textul asta tie, una dintre persoanele care m-a ajutat sa devin om si celor mai minunati patru ani din viata mea. Ai grija mare de tine!
Noemi
Superb
In primul rand este postul ca in care am vazut cea mai multa incarcatura cu adevarat emotionala care a venit din tine , nefiind filtrata de nici un fel de mecanism defensiv. Te-ai deschis .
In acelasi timp, m-a facut sa imi aduc aminte si eu de perioada atat de frumoasa a liceului, de prietenii care au ramas in urma cand a trebuit sa vin in bucuresti , sentimentul de ruptura pe care l-am simtit si eu lafel ca si voi in momentul in care m-am trezit in bucuresti cam singur , si dezamagirea ca acea perioada nu aveam cum sa ii mai gasesc continuitatea aici.
Dar,
Atunci aveam 19 ani terminam primul an de facultate si imi era dor de toti si de toate simtindu-ma singur intr-un mediu "strain" si "ostil" cu profesori impersonali si un grup de colegi care nu se asemana deloc cu grupul destul de inchegat de colegi prieteni pe care il lasasem in urma in liceu . Prietenul cel mai bun cu care statusem in banca din clasa 1 pana in clasa a 12-a se pierdea si el treptat treptat datorita distantei si pe vremea aceea abia aparea messengerul si nu ne permiteam sa vb la tel ca aveam cartele ... iar mailul era prea putin satisfacator.
Acum dupa 6 ani privind in urma , acest sentiment s-a sters in mare parte , pentru ca memoriile au ramas si le pretuiesc lafel de mult ca si atunci, dar golul pe care il simteam atunci lafel ca si voi acum s-a umplut cu memorii noi oameni noi, intamplari noi, si de ce nu cu experiente de viata noi care m-au ajutat sa ma maturizez de la nivelul de semi adult in devenire proaspat iesit din pubertate la nivelul de adult in progres care a inceput sa inteleaga ce inseamna sa simti responsabilitatea vietii . Subliniez adult in progres pentru ca mai am mult si eu pana o sa pot sa ma consider adult . Cred ca vreo 5 ani cel putin.
Uitandu-ma la voi doua imi aduc aminte de micile mele depresii de singuratate care le simteam la inceputul facultatii gandindu-ma la anii liceului. Datorita faptului ca sunt totusi o fire sociabila si bolnav de curioasa si careia todeauna i-au placut provocarile si oportunitatile noi , mi-a fost mai usor sa trec peste si sa merg mai departe , in anul 2 deja imi era mult mai usor , aveam prieteni noi, activitati asemanatoare cu cele carora le dusesem dorul inainte , faceam lucruri noi si ma bucuram de libertatea noua de care beneficiam departe de mana protectiv/absolutista a parintilor , in asamblu golul incepuse deja sa se umple consistent .
Acum totul este undeva in urma un episod care imi aduce in minte amintiri placute oameni care imi erau prieteni foarte apropiati si care nu i-am mai vazut de un amar de vreme dar cu care cu siguranta imi va face placere sa ma revad, si ma gandeasc cu anticipatie la momentul reuniunii de 10 ani care se apropie destul de repede si in care o sa vad oameni casatoriti poate si cu copii dar in acelasi timp voi vedea in ei dulcile memoriile lasate in anii liceului.
Stau si ma gandesc ... 6 ani ... cand au trecut ? 25 de ani ... wooow. cand au trecut ? Si da ma simt si eu batran. De parca m-am suit intrun intercity al timpului si am mers cu super viteza pana la varsta asta cam repede . Parca mi-as fi dorit ca timpul si momentele placute sa fi durat mai mult .... muuuult mai mult . Dar vorba aceea .. cand te simti bine .. timpul zboara.
M-am intalnit in decursul timpului cu fost colegi , de altii am auzit de la unu de la altul, unii au devenit "celebrii" altii au disparut si nu mai stie nimeni nimic de ei, altii s-au schimbat dramatic din rau in bine si altii invers , unii nu s-au schimbat deloc, dar cu toate astea abia astept sa ii vad .
Pe incheiere o sa va spun ca o sa fie bine, si ca o sa va sperie mai mult cat de repede vor trece cei 10 ani pana la reuniune ... a mea e in 2011 deci nu mai e mult. Scarry shit! Ca am zis ca vin cu elicopterul la reuniune ca un adevarat mogul(eu fiind cam sarac lipit in perioada liceului) mai ales ca toti se asteapta ca acest lucru sa se intample ca cica eram inteligent in liceu si ca eu o sa ajung departe (cei spera sa nu ... tzeapa .. se va intampla :P), iar eu inca nu am avut timp sa imi iau carnetu de sofer :))
Cineva cu un elicopter prin zona ??? daca e loc ma duce si pe mine pana la reuniune ??? :D in 2011 :P Glumesc... dar macar sa imi zica ce model sa imi cumpar :P
Las ca-ti cumpara mama elicopter din urmatorul salariu:)) Nu e vorba de singuratate, ci doar de nostalgie. E adevarat, cunosti o multime de oameni noi, care-ti devin cu timpul foarte dragi. Insa colegii de liceu vor ramane intotdeauna foarte, daca nu cel mai aproape de sufletul tau, pentru simplul fapt ca ai impartasit cu ei probabil cea mai frumoasa perioada din viata ta, de aceea vor ocupa un loc special in inima ta forever and ever:)
grijacntinua sau nu.adaugama si pe mien in lsita demessnger
fabeto_online dar puen acolo in apranetza( liceu)....
Mar paclea sa vorbim dpesre amintirid eliceu:) imi palce ce aiscris mai sus:)
Ai dreptate prietenii din liceu raman acolo in sufletul tau asa cum i-ai cunoscut . Dar eu am stat in regie , si mi-am facut prieteni de care m-am apropiat in timp lafel ca de cei din liceu , pentru ca oriunde intorceai capul eram cam toti de aceeasi varsta plus minus cativa ani, asa ca la mine a fost un oarecare efect de continuitate.
Iar cand vorbeam de siguratate era ceea ce am simtit cand am venit la bucuresti singur cuc intre straini, melancolia este si acum si va ramane intodeauna pentru momentele in care ne duceam barul din parc sa bem o cioco calda si ne dadeam mari impotanti cu probleme existentiale asa cum ziceai tu ... ca vai la ce chef belea am fost ... si vai ce misto e tipa de la 11x si vai ce chestii mi-a luat .. si ce naspet e ala cu bmw-u lui si plimbarile la sala de net unde eu spargeam sistemul de securitate si eram dat afara iar apoi chemat sa le testez si prietenii mei se jucau pe moca la faza asta , de plimbarile lungi si romantice din puntul meu de vedere acum cand ne plimbam de la liceu inspre casa vreo 7-8 odata ca mergeam in aceeasi directie ... si radeam de toti si de toate .... vremuri frumoase .
Dar aceste amintiri se sterg in timp o sa vezi. Oamenii o sa ii vezi peste ani , o sa fie schimbati ... asa ca pretuieste momentele de melancolie pentru ca ele contin cele mai frumoase perle de amintiri .
Pana la urma viata nu este decat o colectie de amintiri . Pretuieste-le pe cele frumoase pentru ca sunt numai ale tale.
Fabeto .. frate ... esti stresant.
apropo de elicopter ... tin minte foarte bine ca am zis ca vin cu elicopteul .... nu am zis ca o sa zbor cu elicopterul pana la reuniune ... asa ca daca nu reusesc ma duc si cumpar unu mic din magazin .. si ma duc ce elicopterul asa cum am promis .
Smart nu ?
frumos post. vremurile nu trebuie sa se intoarca. noi ne intoarcem la ele.
alex
@alex mie mi-ar placea sa ma intorc un pic in timp:( Sa mai fiu tinerica inca un pic, pic pic, ink un strop, strop, strop:D (in pizda ma-sii de astenie!!!) Ca nu se pot intoarce...asta e altceva. Dar e frumos pentru ca atunci cand noi ne intoarcem la ele asa cum zici tu, ne apare (cred ca e si cazul tau...) zambetul acela dulce amar si fluturasii in stomac si e chiar reconfortant:P
@fabeto cand te mai hotarasti sa ma scrii, verifica inainte sa-i dai publish ca nu se intelege nimic!
Pentru toti bloggeri out there: in afara de mine a carui blog ii posteaza de doua ori acelasi comment si de aceea mai tre sa sterg din cand in cand erorile, ceilalti ganditi-va de doua ori inainte sa postati ceva ca sa nu-i mai dati stergere dupa aia ca se vede uraaat! Ori le lasati ori nu le mai dati. Io contez cel mai mult:P si io oricum le vad, in cazul in care nu stiati.
Te urasc! Te urasc! Te urasc! Si repudiez de 3 ori...asa cum ne-a invatat profa de latina. M-ai facut sa plang. Din nou. Esti o vaca, dar te iubesc. Nu vreau sa las comment inteligent pentru ca asta nu ti-ar aduce aminte de liceu de nici un fel... Asa ca.. TE URASC!!!
=)) i wuv u too!
luv is in da air .. tra lala la la la ... in cazul de fatza se pare ca e si pe camp la pascut ... cat de dragutz...
Trimiteți un comentariu