Eden al pungilor

Sometimes there's so much beauty in the world I feel like I can't take it, like my heart's going to cave in.



American Beauty este unul din filmele care-ti marcheaza existenta pentru totdeauna. Am vazut filmul acum vreo 4 ani si de fiecare data cand am ocazia il revad cu placere. Faimoasa scena a pungii plutind m-a facut ca de fiecare data cand vad o punga in aer sa ma gandesc la frumusetea pe care o vedea personajul in folia aceea alba. Si azi am vazut multe pungi: albe,albastre,rosii inaltandu-se in micile tornade bucurestene. Si cu slimu in bot am privit circa un sfert de ora una alba rotindu-se incet, aproape de etajul patru si imi simteam vibrand intreg corpul de placere, de vis, de aievea, de frumusete in stare bruta. Si ea se plimba sfioasa prin celulele de aer umplandu-mi inima de armonie si calm,lasandu-mi irisii intr-o stare de convalescenta dulce, nestiind de existenta unei fiinte care se regaseste in lentoarea ei.

Punga aceea alba, pe sunetul molcom de vant te face sa te simti primul om de pe pamant instaurand o uitare de sine pe care nici una din vicii nu ti-o da si stai si te uiti pierdut intr-un univers nestiut parca pana acum in care fiece lucru are logica si ea aspira ca o gaura neagra tot uratul din tine. Si ma proiectam cu mintea intr-un gol in care nu sunt decat pungi care plutesc, aproape ingeresti, ce-mi iau cu ele tristetea, ura, dezamagirile si ma lasa goala pe asfalt prea plina de frumusete si fericire incat sa-mi simt inima vie pana la refuz.