25.10.2008

Aventurile lui Nica part 1

E atat de frumos sa fiu eu. M-as plictisi sa fiu altcineva. Pana si cu mine ma plictisesc si la o adica am personalitati cat pentru 10 oameni. Ideea postului astuia a fost sa impartasesc o patanie de-a prietenei mele cele mai bune numai cum ea mi-a interzis sa zic, povestesc iar de mine ca si asa eu sunt centrul universului.

Exemplu 1:
1. Am deschis fereastra google si am dat search, adica am tastat acolo frumos, ghiciti ce? Well...Google logic. Adica toate lumea cauta Google pe Google.

Exemplu 2:
2. Codul PIN, problema mea perpetua. Intr-o seara friguroasa ma duc eu frumusel spre bancomat. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, infig iar tigara intre dinti ca un adevarat Agent 007 ce sunt, ma bag cu totul in casuta aceea improvizata. Introduceti PIN. Uhmm...blank. Iar mi-am uitat PIN-ul. Mai incerc o alta combinatie. Nimic. Hai Tina ca n-ai bani si diseara mananci tigari. Cu o falca in cer si una in pamant ma duc acasa gandindu-ma ca intre bacnotele minunate si ghiftuiala stomacului cu ciocolata si popcorn statea doar amnezia mea temporara. La bloc alt cod. Tastez la interfon. Nimic. Tu-i mama ma-sii! Lecitina, bate-o vina! Iar tastez. Nimic. Codul pe care-l formez zi de zi devenise subit o ceata totala. Brusc se aprinde un beculet deasupra capului. Formam de fapt codul PIN. Strigate interioare! Scot cheia si ajung teafara in apartament. Povestesc "sotiei" mele cum am tastat codul si cum nu mi-l aminteam tocmai cand aveam nevoie. "si? Care e codul pana la urma?" " uhmm...Nu stiu. Stai ca ma duc inapoi la interfon!"

Va urma

Leia Mais

23.10.2008

A mai cazut o pasare

Dintotdeauna am fost obsedata de o imagine. Din punctul meu de vedere nu exista nimic mai tragic decat o pasare care se prabuseste. Asta era pentru mine drama suprema. Mi-am zis ca atunci cand o sa vad o imagine atat de tulburatoare pot sa-mi pregatesc buncarul pentru ca apocalipsa se apropie.

Ce poate fi mai trist decat singura fiinta care e caracterizata de zbor, pe care o invidiezi de cand te stii ca ea poate sa evadeze ori de cate ori vrea si tu sa devii doar un punct negru in multitudinea de griuri, tocmai ea sa cada?!


Acum cateva zile in curte s-a auzit o busitura. Nu m-am uitat, cu mintea spre taskuri si banalitati inutile. Peste 10 minute am aflat: s-a prabusit o pasare...Cum sa se prabuseasca o pasare? Nu e posibil! Ba da, a cazut, s-a ridicat si a zburat...nu, nu era pui, era mare. Cand m-am dus era prea tarziu. Pasarea zburase.



O pasare s-a dezechilibrat si a cazut. Simplu. Punct.

Si de la capat.

Leia Mais

18.10.2008

Un cutu

Ii e frig...Stapanii l-au alungat de acasa si acum bantuie strazi intunecoase, hranindu-se doar cu stropii de ploaie ce se preling de pe frunze. Cu ochi mari si negrii cauta un colt sa-si odihneasca oasele imbatranite prea devreme. Isi aminteste de zambetul copilului cand l-a scos din cutia de cadou si a exclamat "Cutu!". Ii e dor de casa...atat de dor... si-si aseaza capul pe blana aurie, imaginandu-si ca e covorul din sufragerie, incercand sa-si aminteasca ce parfum aveau scamele. Si-a gasit o cutie si asteapta mila cuiva sa-i incalzeasca labutele tocite de asfalt. Nu e nimeni, doar rasuflarea de orfan si izul de canal. Priveste in jur si luminile de stalp citadin se transforma in palpairi de instalatie de Craciun. Miroase a rom si prajituri, iar gura i se inunda cu saliva alba. Vede iar chipuri si rasete. Nu-si mai gaseste casa. E pierdut pentru totdeauna de covorul moale. Ochii i se umezesc iar. Cutia e prea stramta si ploaia i se loveste de blana, zdrobindu-se strop cu strop. Nu o sa mai simta niciodata miros de prajituri. Nu o sa mai vada zambetul si incantarea unei noi vieti. El e Cutu si nu mai are casa. Si-si plateste pacatele la intersectie, adormind pentru ultima data.




Leia Mais

17.10.2008

De ce nu iubim Bucureştiul?

Ştiţi de ce nu e Bucureştiul o capitală "europeană"? Ia gândiţi-vă ce au alţii şi noi n-avem. Nu...Red District nu e răspunsul corect! Nu...nici marijuana legalizată! Tare vă mai umblă mintea aiurea! Vederi domle, vederi!



Oricine a fost în oraşele mari ale Europei, sigur îşi aminteşte cum se ducea direct la un butic turistic, cumpăra o hartă şi se pierdea printre multitudinea de cartoane frumos colorate. Ziceţi-mi unde pot lua un suvenir, ceva care să-mi amintească de minunatul Bucureşti? Pentru mine detaliile contează extrem de mult, iar ăsta e unul din semnele care ne trădează subdezvoltarea. Vederile ca simbol al civilizaţiei. (moama ce pompos a sunat asta). Nu mai zic că nu există un birou cu informaţii pentru turişti. Nici nu am pretenţia la aşa ceva. Dar vederile, chestiile alea ieftine la 1 euro bucata, sunt o pretenţie chiar atât de mare?


E doar un amănunt mic, extreeeem de mic, dar care face o diferenţă uriaşă când ajungi într-un tărâm necunoscut de tine. Şi uite aşa se duce dracului impresia bună lăsată de locurile care chiar merită capturate într-un chenar alb.

Leia Mais

12.10.2008

Mi-s tampa

Vinerea asta m-am certat cu internetul.
1. blogul meu a fost invadat de reclame de la Photobucket de la un amarat de sablon de arata mai ceva ca o sorcova amestecata cu un brad de Craciun si Paris Hilton imbracata, la un loc.

2. am fost jecmanita de 7 euro, online. O prietena foarte buna a intrat pe mine si a zis ca are nevoie urgent sa-i bag 10 euroi pe cartela. "E urgent, fata e urgent!". "Pixu meu, sunt la servici. Nu pot sa plec acusi." "Te rog, ca nu gasesc nicaieri pe aici". Stau eu si imi imaginez Clujul ca un fel de Vest Salbatic, ca o blonda ce sunt si imi zic: what the fuck, poate chiar nu au magazine! Ii zic de o alta persoana care sa fie acasa, de care ea chiar stie si-mi raspunde prompt ca nu poate. Povestea se potriveste de minune cu profilul celei de-a treia prietene care maniaca cu munca, nu iese din casa pana nu termina tot.

Ma caut in toata buzunarele si reusesc sa scot de-un zece euroi. Messu tipa in continuare ca e urgent, e urgent. In starea mea de semi-leguma, care daca nu mananca pana la o anumita ora incepe sa se zgaltaie din toate incheieturile, descopar la magazin cartela miraculoasa cu 15 mii mai scumpa decat eu aveam in buzunare. Transmit codul prietenei mele invizibile si-mi mai si cer scuze ca n-am avut 10 euroi. Ea tot imi repeta ca atunci cand vine in Bucuresti mi-i returneaza. O asigur ca nu-i problema, ca doar o iubesc netarmuit.

Seara aflu ca i s-a hackuit messu. That's what friends are for!

Leia Mais

08.10.2008

Introducing Beth Hart

Am descoperit-o recent. Si cum pe mine ma incanta cineva care traieste muzica si arata asta in fiecare gest, fiecare cuta a fetei, fiecare sunet scos flegma(tic), she's my kind of girl. Plus, she has ballz!

Leia Mais

A inceput facultatea

An nou scolar...Ultimul an scolar. In cazul in care nu stiati dupa ce terminati facultatea, se termina viata! Yes, we die!Si nu din cauza lui LHC, e doar mersul natural al lucrurilor.

Ultima sansa sa se indragosteasca de tine colegul de la alta serie, da, ala de salivai de prin anul 1 dupa el, ultima sansa sa mai auzi vorbe de duh ("Nu te lauda ca ai palos, cand ai scobitoare!" inchei citat de azi din Gestionarea crizelor de imagine), ultima sansa sa stai la BCU de la 8 dimineata la 7 seara si sa sorbi un ness aburind si o tigara si sa-ti tipe dracusorul interior:"Da poate nu gasesc cartea...Ii zic profului ca nu-mi permit oricum s-o cumpar ca-s student!", ultima sansa sa-ti cumperi spaghetti si sa le pui intr-o zeama de knorr de ai senzatia ca pana si aurolacul de la Universitate mananca mai bine ca tine sau sa-ti incalzesti painea aia tare ca piatra poate-poate se umfla si devine cozonac. Da...iar devin emo.

Aaa...si am licenta. Pana si laptopul am impresia ca-mi afiseaza "Are you sure you want to turn off your enthusiasm?" Reminescente de la primul meu computer. Gata! M-am deprimat. Nu mai am chef sa scriu. Ce face facultatea din om!

Si ca sa va sperii va bag si o piesa emofreaypunkishsomething, pe care am vazut-o prima data pe Imparatia Cerurilor si care m-a lasat cu un zambet tamp pe fata of joy.


Leia Mais

04.10.2008

Cel mai mare ghinionist

Dedic acest post unei persoane foarte dragi mie si probabil unei vrajitoare care a facut o papusica frumoasa in cinstea lui si din cand in cand se mai joaca cu ea din dragoste netarmuita.

Hai sa-l numim Mister B. Mister B. le pateste tot timpul pe toate si reuseste de fiecare data sa-si pastreze zambetul pe buze. I mean, in locul lui m-as fi inchis in casa, baricadat, scos toate obiectele contodente, dezabonat la gaze, scos gresia din baie, eliminat orice fir prin care trece curent electric si eventual izolat intr-un coltisor nou-nout de bloc pentru ca niciodata nu stii cum iti poate pica vreo caramida in cap si mori! Zic si eu...

Mister B. a patit-o iar acum cateva zile si nu mai pot pastra secretul ghinioanelor lui. Dar inainte sa ajung la punctul culminant sa facem un scurt rezumat al pataniilor eroului nostru.

Oare cum e sa-ti ajunga masina in Olt, sa nu o mai gasesti, decat dupa un timp indelungat dupa niste scufundari in zona, sa platesti in continuare la ea si sa fii cunoscut in zona ca avand Submarinu'?

Oare cum e te duci noaptea tarziu dupa un pachet de tigari cu masina tocmai ca nu ti se intample dracului nimic si sa te pandeasca trei dulai, sa scapi de ei, fugind, sa ajungi la scara blocului si tocmai cand sa intri in bloc sa calci gresit si sa-ti sucesti in asa hal piciorul incat sa ai nevoie de operatie?

Oare cum e sa te duci sa te relaxezi la mare, pe fondul unui destin sortit ghinionului, sa vrei si tu sa te balacesti, sa te arunci frumos in apa si exact in clipa in care aterizezi, sa se retraga valul si tu sa te alegi cu o julitura cat toata fata pentru ca ai cazut fix in cap?

Ei, Mister B. stie sa raspunda la toate intrebarile de mai sus. Oricum vrajitoarea il chinuie mult mai mult decat pot enumera eu aici. Revenind la ce a patit zilele trecute Mister B. Pe langa piciorul care ii moare in fiecare zi, Mister B. a racit. Si s-a dus si el ca tot omul la medic. Ei doar nu credea ca scapa asa usor! In trafic Mister B. ii ia fata unei femei si parcheaza undeva sui incercand sa evite orice alta confruntare. Masina se opreste cu chiu si vai si Mister B. isi da seama ca femeia e putin nervoasa ca a parcat aiurea si ea ajunsese cu masina nu tocmai unde trebuia.

Femeia iese din masina isterica. Mister B. asteapta cu calmitatea lui caracteristica. Femeia gesticuleaza larg si tipa la eroul neajutorat care accepta faptul ca a facut o greseala. Si tot vazand-o gesticuland si tipand, Mister B. se pierde pret de cateva secunde. Nu reuseste inca sa se dezmeticeasca si un fior de durere ii strabate una din partile sensibile ale corpului. Guess what? Isterica sarise pe el si tam! tam! il muscase...de nas! Da! Ati citit bine! L-a muscat de nas! Mister B. indeparteaza pericolul dupa ce reuseste s-o desclesteze (cel mai potrivit verb in cazul de fata) si ii trage o palma. Are iar nasul julit si a fost rapus de o blonda isterica cu un cap mai mica ca el! Mister B. incaseaza inca o lovitura din partea vrajitoarei celei rele si acum isi poarta pecetea: dintii femeii au ramas intipariti vinetiu pe nasul si asa ranit.

Orice ar fi, il iubim pe Mister B si asteptam sa avansam de la Zbenghi, Piciorus, Rudolph ca deja ne-am plictisit. Dumnezeu chiar te iubeste!

Leia Mais

02.10.2008

Leonardo...

Nu, nu e vorba de ala cu di Caprio in coada, ci de noua expozitie "Leonardo da Vinci", de la Teatrul National de Opereta ce a debutat la 1 octombrie 2008. Eu am fost la deschidere, pentru ca sunt VIP, voi va duceti in zilele in care se duc muritorii de rand.

Ma bucur ori de cate ori apar initiative de acest gen in Bucuresti pentru ca putina cultura nu strica nimanui. Indiferent de valoare expozitiei, caci am purtat un debate la iesire pe tema asta, sprijin din tot sufletul orice lucru care te mai scoate din atmosfera de cocalari si pitzi tipic bucuresteana.

So..veni, vidi, vici. Expozitia, dupa ce a mai trecut de agitatia deschiderii, nu e deosebit de fastuoasa asa cum mi-am inchipuit si cum mi-as fi dorit la renumele pe care il are cel care se termina in Da Vinci. Asa ca o sa va zic strict care sunt punctele bune si punctele slabe DIN PUNCTUL MEU DE VEDERE.

Bile albe:
- machete frumos executate, un pic dure pentru ochii mei de fata sensibila la pragul depasirii adolescentei, dar per total ok.
- numarul obiectelor dupa care s-au facut schitele relativ mare, adica stai vreo jumatate sau o ora uitandu-te la ele.
- permiterea atingerii obiectelor de catre invitati, adica poti sa vezi care e mecanismul functionarii lor in cazul in care descrierile nu te ajuta foarte mult la clarificare.

Bile negre:
- dezorganizare din punct de vedere al pozitionarii in sala, adica ma intorceam cu spatele si treceam fara sa observ o macheta.
- iluminare proasta si punere in valoare a anumitor obiecte aproape de zero, lucrari facute dupa schite celebre de-ale lui Leonardo da Vinci.
- pret ridicat mai ales pentru adulti si anume 20 de RON. Eu oricum am intrat moca deci nu-mi pasa. Dupa cum am zis, pe voi, muritorii de rand s-ar putea sa va afecteze.
- explicatii vagi pentru intentia de functionare daca nu ai cunostiinte solide de fizica, mecanica, sau orice alt obiect de studiu de care eu am fugit mai repede ca iepurele prin liceu.

Per total recomand vizionarea pentru ca asa cum am spus de la bun inceput, evenimente de genul asta ar trebui sa aiba loc mai des si de aceea trebuie incurajate. Plus ca doar asa retii ca Da Vinci stia totul despre tot.

Daca credeti ca Da Vinci e vreun nou Salam da-ti click aici
Pentru mai multe detalii legate de expozitie da-ti click aici

Leia Mais