Dintotdeauna am fost obsedata de o imagine. Din punctul meu de vedere nu exista nimic mai tragic decat o pasare care se prabuseste. Asta era pentru mine drama suprema. Mi-am zis ca atunci cand o sa vad o imagine atat de tulburatoare pot sa-mi pregatesc buncarul pentru ca apocalipsa se apropie.
Ce poate fi mai trist decat singura fiinta care e caracterizata de zbor, pe care o invidiezi de cand te stii ca ea poate sa evadeze ori de cate ori vrea si tu sa devii doar un punct negru in multitudinea de griuri, tocmai ea sa cada?!
Acum cateva zile in curte s-a auzit o busitura. Nu m-am uitat, cu mintea spre taskuri si banalitati inutile. Peste 10 minute am aflat: s-a prabusit o pasare...Cum sa se prabuseasca o pasare? Nu e posibil! Ba da, a cazut, s-a ridicat si a zburat...nu, nu era pui, era mare. Cand m-am dus era prea tarziu. Pasarea zburase.
O pasare s-a dezechilibrat si a cazut. Simplu. Punct.
Si de la capat.
23.10.2008
A mai cazut o pasare
Etichete:
Melancolia de toate zilele
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
ma, de la un timp, scrii despre animale. iubesti animalele vad. acuma venea o gluma previzibila.
nu te mai sfii ca nu-ti sta in fire.
mdea, am uitat sa te anuntz, pendeja. Pasaroiu ala care s-a bushit ca bou' in geamul de sus, a tras pe nas niste vapori de la ceaiul meu 'special' pe care il lasasem la geamul de la birou.. [BACARDI & VANILLA TEA RULS]
NU VINE APOCALIPSA...
Trimiteți un comentariu